Noţiunea de biomecanică tot mai des se întîlneşte în literatura ştiinţifică din ultimii ani. Această ramură ştiinţifică a început să se dezvolte mai vertiginos în anii 70 ai secolului trecut. Astfel, în 1972, Laithil, a realizat o lucrare despre modul de mişcare a animalelor în apă, iar ceva mai tîrziu, Goldsmith, a publicat o vastă lucrare ce ţine de mişcarea eritrocitelor în timpul circulaţiei sangvine la nivel de ţesuturi. Totodată, biomecanica, ca ştiinţă, poate explica mai multe procese şi fenomene care au loc în timpul funcţionării integrale a organismului viu şi corelarea activităţii diferitor ţesuturi şi organe, inclusiv şi raporturile cu mediul extern.

The notion of biomechanics can be increasingly found in scientific literature from the latest years. This scientific branch started to develop faster in the ‘70s. As science, the biomechanics can explain a lot of processes and phenomena that occur during the complex activity of the living organism and correlation of different tissues and systems, including the relations with the environment.