An article deals with the problems of military-strategic confrontation between two world powers - the U.S. and the USSR, and later - the U.S. and Russia on the field of missile defense. Half a century ago, the Caribbean crisis put the world on the brink of nuclear catastrophe. For the first time the world was put become before the fact of possibility of global nuclear war and complete destruction of human civilization. The two superpowers, the United States and the Soviet Union reached the peak phase of the „cold war” and have closely approached to that line which couldn't be crossed. Unfortunately, this conflict can be traced today, largely because of the behavior of the impunity of the great powers, largely because of no awareness, largely because of the inability to analyze the possible responses of potential or hypothetical enemies. And this can lead to the same situations similar to the Caribbean crisis. And given the level of development of military and information technology - risks increase exponentially. Considering a level of development of military and information technologies, the risks have been increasing in a geometrical progression. Today lessons of the Caribbean conflict can help to understand to policy makers what it is necessary to do and what not in the solution of many foreign policy objectives. This also concerns the problems of non-proliferation of nuclear weapons, and problems of „anti-missile umbrella” and „color revolutions”. Therefore the value of the Cuban missile crisis is essential both for historical and political science, and for the world experience - huge.

Articolul este consacrat studierii problemelor vis-a-vis de confruntarea militaro-strategică între două puteri mondiale - SUA şi USSR, ulterior - SUA şi Rusia, privitor la apărarea anti-rachetă.Cu o jumătate de secol în urmă, Criza din Marea Caraibilor a pus lumea la un pas de catastrofa nucleară. Pentru prima dată comunitatea mondială s-a confruntat cu posibilitatea unui război nuclear la nivel global, care pute duce la distrugerea totală a civilizaţiei umane. Cele două superputeri, Statele Unite ale Americii şi Uniunea Sovietică au atins faza de vârf al războiului rece şi au ajuns aproape de limita, care nu trebuia fi depăşită. Cu regret, şi astăzi există asemenea pericol, în mare parte datorită imposibilităţii de a sancţiona marile puteri pentru comportamentul lor iresponsabil, în mare parte datorită nivelului scăzut de informare privitor la situaţia reală din lume, în mare parte din cauza incapacităţii de a analiza posibilele răspunsuri ale inamicilor potenţiali sau ipotetici. Şi această situaţie poate duce la aceleaşi consecinţe, similare cu Criza din Caraibe. Plus la toate, având în vedere nivelul avansat de dezvoltare militară şi tehnologică, riscul creste exponenţial. Astăzi, lecţiile privitor la Criza rachetelor cubaneze ar putea ajuta factorii de decizie politică să înţeleagă, ceea ce trebuie făcut şi ceea ce nu ar trebui să fie făcut referitor la mai multe obiective de politică externă. Aceasta se referă şi la chestiunea privitor la neproliferarea armelor nucleare, şi la chestiunea privitor la „umbrelă antirachetă”, şi la chestiune privitor la „revoluţiile colorate”. Prin urmare, concluzionăm, că importanţa analizei consecinţelor Crizei din Caraibe este extrem de importantă, atât pentru ştiinţa istorică şi ştiinţele politice, cât şi pentru experienţă la nivel global.