Конфликт между Румынией и Венгрией вокруг Трансильвании в контексте растущих советско-германских противоречий в преддверие Балкан (1940 – июнь 1941 г.)
Închide
Conţinutul numărului revistei
Articolul precedent
Articolul urmator
806 0
SM ISO690:2012
СТЫКАЛИН, Александр. Конфликт между Румынией и Венгрией вокруг Трансильвании в контексте растущих советско-германских противоречий в преддверие Балкан (1940 – июнь 1941 г.). In: Revista Moldovenească de Drept Internaţional şi Relaţii Internaţionale, 2012, nr. 3(25), pp. 143-173. ISSN 1857-1999.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Revista Moldovenească de Drept Internaţional şi Relaţii Internaţionale
Numărul 3(25) / 2012 / ISSN 1857-1999 /ISSNe 2345-1963

Конфликт между Румынией и Венгрией вокруг Трансильвании в контексте растущих советско-германских противоречий в преддверие Балкан (1940 – июнь 1941 г.)

Pag. 143-173

Стыкалин Александр
 
 
Disponibil în IBN: 19 noiembrie 2013


Rezumat

The article is based on the documents from Russian Archives (especially from the Archive of the Foreign Policy of Russian Federation); some of them were published in 2000-es. Nazi Germany planning campaign against the USSR was interested to have both Hungary and Romania as her satellites. Romania was of primary interest for Nazis as one the most important importers of oil in those years. Berlin however was to take into consideration the sharp contradictions between two satellites, in particular, the pretentions of Horthy’s Hungary to join Transylvania which according to the traditional concepts of the Hungarian ruling elite was treated as one of the Hungarian „historical lands”. The Soviet military action in Bessarabia and Northern Bukovina in June 1940 strengthened the official Budapest’s desire to attack Romania from his side with the aim to revise borders between two countries. Berlin in his desire to avoid any conflict between two satellites tried to solve the problem in a way of arbitration. In August 1940 the official representatives of Germany and Italy decided to give Hungary the Northern Transylvania in Wien. The Horthy’s Hungary was not satisfied; it waited for the opportunity to get the whole Transylvania which was possible only with the help of Nazi Germany, the dominant political power in Europe in 1940. Berlin, expecting to see Romania among his companions, however, could not act in favor of to Hungary without major compensation for the official Bucharest. This meant that Nazi Germany supported Romania's ambition not only about Bessarabia and Northern Bukovina, but other large areas, especially the city of Odessa and southern parts of Ukraine up to the Dnieper. Thus, arbitration in Vienna has reinforced domination of Germany in the Danube region and increased the dependence of two antagonistic nations from Germany.

Articolul se bazează pe documente din arhivele ruse (în special, din Arhiva de Politica Externă a Federaţiei Ruse), unele dintre ele au fost publicate în anii 2000. Germania nazistă planificând campania împotriva URSS a fost interesată să aibă ca sateliţi ai săi, atât Ungaria, cât şi România. România prezenta un interes primar pentru nazişti ca unul cele mai importante surse de petrol în acei ani. Berlinul era însă obligat să ia în considerare contradicţiile ascuţite dintre cei doi sateliţi, în special, pretenţiile Ungariei, expuse de Horthy, privind Transilvania care, în conformitate cu conceptele tradiţionale ale elitei de guvernământ ungare, a fost tratată ca unul dintre „teritoriile istorice” maghiare. Acţiunile militare sovietice în Basarabia şi Bucovina de Nord în iunie 1940 au consolidat dorinţa oficială a Budapestei de a ataca Romania cu scopul de a revizui frontierele dintre două ţări. Berlinul, în dorinţa sa de a evita conflictul dintre doi sateliţi a încercat să soluţioneze problema printr-un arbitraj. În August 1940, la Viena, reprezentanţii oficial ai Germaniei şi Italiei au decis să dea Ungariei Transilvania de Nord. Ungaria lui Horthy nu a fost satisfăcută, ea a aşteptat posibilitatea de a obţine toată Transilvania, care ar fi fost posibilă numai cu ajutorul Germaniei naziste, puterea politică dominantă în Europa în 1940. Dorind să vadă, de asemenea, România printre sateliţi săi, Berlinul, cu toate acestea, a putut acţiona în favoarea Ungariei fără compensaţii grave pentru Bucuresti-ul oficial. Aceasta a însemnat că Germania nazistă a sprijinit ambiţiile României nu doar privind Basarabia şi Bucovina de Nord, dar şi teritoriile mai larg răspândit, în special oraşul Odesa şi teritoriul Ucrainei la Sud, până la Nipru. Astfel, Arbitrajul de la Viena a consolidat dominaţia Germaniei în regiunea Dunăreană şi a consolidat dependenţa ambelor ţări-antagoniste de Germania.

Cuvinte-cheie
Трансильвания, Бессарабия, Румыния, Венгрия, Германия,

Северная Буковина, Венский арбитраж