Acestă relatare reflectă viziunea autorilor asupra unui studiu de caz prezentat de către un psihoterapeut care a fost conveţuit cu soţia ce suferea de insuficienţă renală timp de 29 de ani. Persoanele care ingrijesc bolnavii cronici nu sunt pacienţi, deaceea nevoile lor psihologice tind să fie neglijate de către profesionişti. Însă acestea afectează în mare măsură sănătatea şi calitatea vieţii lor, plinătatea relaţiilor lor cu persoana bolnavă, alegerile de viaţă, cum ar fi să pună capăt sau nu sau să limiteze relaţia lor de îngrijire. O puternică influenţă asupra însoţitorilor o are metafora, aleasă în mod conştient sau inconştient, cu privire la soarta sa, modul de viaţă şi de relaţia lor. Asistenţii profesionişti trebuie să fie conştienţi de potenţialul conflict de interese, care pot exista între ingrijitori şi bolnavii cronici – persoane dragi şi importante. În lucrare se propun soluţii practice pentru grija de ingrijitorii de către medici, asistenţe medicale şi profesioniştii din sfera sanatăţii mintale.