Cenzura a urmărit mereu evoluţia libertăţii de expresie, fiind cu adevărat veche precum însăşi lumea. Cu toate că, în unele circumstanţe, cenzura (şi mai ales autocenzura) devine de la sine un fenomen care se impune, de cele mai multe ori cenzura a fost şi a rămas încă un mijloc de constrângere, control, manipulare şi îngrădire a libertăţii de expresie - atât a individului, cât şi a maselor. Cenzura a fost, este şi cu siguranţă va mai rămâne pentru mult timp o piesă esenţială în mecanismul societăţii omeneşti. Aşadar, ea rămâne un fenomen extrem de amplu, complex şi controversat, a cărui utilitate nu poate fi negată de nicio societate care se doreşte normală, dar de ale cărei excese trebuie să se ferească oricine. În prezentul studiu autorii analizează procesul de transformare a cenzurii în instrument de represiune aplicat unui popor, prin care se încearcă deformarea spiritului naţional-patriotic.

La censure a suit toujours lʹévolution de la liberté dʹexpression, étant ancienne comme le monde. Même si, dans certaines circonstrances, la censure (surtout lʹautocensure) devient un phénomène qui s’impose, dans la plupart de cas la censure reste toujours un moyen de contrainte, de contrôle, de manipulation et de la restriction de la libertè dʹexpression tant de lʹindividu que des masses. La censure a été, est et sera certainement une pièce essentielle dans le mécanisme de la société humaine. Donc elle reste un phénomène très répandu, complexe et controversé dont lʹutilite ne peut être niée par aucune société normale, mais dont les excès doivent être evités par chacun de nous. Dans la présente étude les auteurs analysent le processus de transformation de la censure en un instrument de répression appliqué contre un peuple par lequel on essaye de déformer l’esprit national patriotique.