Prevenirea criminalităţii înseamnă protejarea oamenilor, a societăţii şi a statului împotriva crimelor. Rădăcinile istorice ale acestui tip de practică socială se trag din adâncurile secolelor: odată cu apariţia primelor interdicţii cu caracter juridico-penal au început să funcţioneze şi anumite mecanisme, atît de combatere, cît şi de prevenire. Activitatea preventivă este mai vastă după conţinut, volumul măsurilor şi subiecţii care participă la ea decât practica aplicării pedepsei penale, deoarece sancţiunea penală are înrâurire asupra criminalităţii pe calea influenţei asupra personalităţii infractorului, în timp ce măsurile preventive sînt îndreptate spre înlăturarea sau neutralizarea cauzelor şi condiţiilor care generează sau favorizează fenomenul criminal [4, p. 123].

The prevention of the criminality represents the protection of people, society and state from the crimes. This social practice is rooted historically in the deepness of the centuries: at the same time with the appearance of the first criminal law interdictions, the measures of fighting and preventing them were put in action. Preventive activity is more extensive in content, volume measures and subjects taking part in it than practice of criminal punishment, because the criminal sanction has influence on the way crime influence on the personality offender, while preventive measures are aimed at removing or neutralizing the causes and conditions that generate or facilitate criminal phenomenon.