The structural analysis of the social representations is indispensable to any attempt to detect the behavioural styles of the individuals. It is precisely the social representations, that, to a great extent, guide our actions, orient our relationships, and organize our acts. Expressing "systems of concepts and values", "sociocognitive ensembles consisting of themes, principles and norms", "networks of ideas, metaphors, and images", "generative principles of standpoints", or "categories of knowledge with social functionality", they merely lead - day by day - to "the establishment of an image that allows the individuals to adapt to the realities of the moment", to the identification of certain "codes necessary to the regulation of the social exchanges", to "the process of directing collective relations and justifying their consequences". Starting from the premise that the structural analysis of social representations should focus on finding their essential components (content, central cores, peripherals) and given that social representations' theory differs from traditional social psychology in that it does not favor any type methods, a significant numebr of experts accredit the idea that every study devoted to "the systems of reality interpretation " must necessarily go through three consecutive stages, each dispozing of a set of investigational tools. Thus, during the first stage will occurs the delimitation of the content. At this point, three research instruments can be considered as the "most relevant": the discussion, the free evocation method (which consists of asking the interviewee to make associations in a free way, starting with one or more inducting words) and , in the end, "characterization questionnaire". The second stage is the stage of identifying the central core and the organization of the representation. In achieving this objective, there may be involved, once again, the method of free evoking and the questionnaires of characterization. At the same time, there can be used other investigational tools such as the technique of basic cognitive schemes or the similarity analysis technique. The third stage aims at the control of the centrality. Highlighting, during the previous stage, the organization of the representation provides more of a hypothetical knowledge of the central core. Therefore, it remains to be seen whether what was identified prior to this is the central core. Again, in order to obtain the desired result, there will be used a variety of investigational tools: the technique of "putting into question", the "ambiguous scenario" technique and / or the "object recognition" technique. Experts say the three stages are essential and unavoidable. Their application ensures entirely the level of the results and that of the analyses.

Analiza structurală a reprezentărilor sociale este indispensabilă orișicărei tentative de a decela stilurile comportamentale ale indivizilor. Or, anume reprezentările sociale sunt acelea care, în cea mai mare măsură, ne ghidează acţiunile, ne orientează relaţiile şi ne organizează faptele. Exprimând „sisteme de noţiuni și valori”, „ansambluri sociocognitive alcătuite din teme, principii şi norme”, „reţele de idei, metafore şi imagini”, „principii generatoare de luări de poziţie” sau „categorii de cunoştinţe cu funcţionalitate socială”, ele nu fac decât să conducă – de zi cu zi – la „instaurarea unei imagini care permite indivizilor să se adapteze la realităţile de moment”, la identificarea unor „coduri necesare reglării schimburilor sociale”, la „direcţionarea relaţiilor colective și la justificarea consecinţelor acestora”. Pornind de la premisa că analiza structurală a reprezentărilor sociale trebuie să se axeze pe căutarea componentelor esenţiale ale acestora (conţinut, nuclee centrale, elemente periferice) şi având în vedere că teoria reprezentărilor sociale este diferită de tradiţia psihologiei sociale prin aceea că nu privilegiază niciun tip de metode, o parte însemnată a specialiștilor din domeniu acreditează ideea potrivit căreia fiece studiu consacrat „sistemelor de interpretare a realităţii” trebuie, în mod necesar, să parcurgă trei etape consecutive, fiecăreia revenindu-i o anumită garnitură de instrumente investigaţionale. Astfel, în cadrul primei etape urmează să se producă delimitarea conţinutului. La acest moment, trei instrumente de cercetare pot fi considerate ca fiind „cele mai pertinente”: discuţia, metoda de evocare liberă (care constă în a-i cere intervievatului să facă asocieri în mod degajat, pornind de la unul sau mai multe cuvinte inductoare) şi, în cele din urmă, „chestionarul de caracterizare”. Cea de-a doua etapă este etapa identificării nucleului central şi a organizării reprezentării. În vederea atingerii acestui obiectiv, pot fi antrenate, din nou, metoda evocărilor libere și chestionarele de caracterizare. În acelaşi timp, mai pot fi utilizate instrumente investigaționale precum tehnica schemelor cognitive de bază sau tehnica de analiză a similitudinii. A treia etapă are drept scop controlul centralităţii. Punerea în evidenţă, în cadrul etapei premergătoare, a organizării reprezentării asigură o cunoaştere mai mult ipotetică a nucleului central. De aceea, rămâne de văzut dacă ceea ce-a fost identificat anterior este chiar nucleul central. Şi de această dată, în vederea obţinerii rezultatului scontat, va fi utilizată o gamă variată de instrumente investigaţionale: tehnica de „punere în discuţie” , cea a „scenariului ambiguu” sau/şi cea a „recunoaşterii obiectului”. Cele trei etape, spun specialiștii, sunt esenţiale şi de neocolit. Aplicarea lor garantează în deplinătate valoarea rezultatelor şi a analizelor.