Autorul investighează aspecte actuale nu numai pentru lucrările corale ale compozitorului, dar şi pentru tradiţia ortodoxă de cântare bisericească în ansamblul ei. În baza datelor din muzicologia bulgară, ucraineană şi rusă, autorul analizează ipoteza principală a originii slave sau bizantine a cântării bulgare. Sunt discutate conceptele de geneză rusă, greacă bizantină sau slavă de sud derivate din cântarea bizantină, în căutare de argumente pentru a demonstra caracterul specific naţional al patrimoniului eclesiastic coral al compozitorului Dobrin Hristov.

Автор рассматривает проблему, актуальную не только для хорового творчества композитора Добри Христева, но и для православной певческой традиции в целом. Опираясь на данные болгарского, украинского и русского музыкознания, автор анализирует основные гипотезы о славянском или византийском генезисе болгарского распева. Рассмотрены концепции его русского, греко‑византийского либо югославянского, производного от византийского, происхождения, в поисках аргументов для доказательства национальной специфичности хорового духовного наследия композитора.

The author investigates the issues being of importance not only for choral works of the composer, but also for the Orthodox singing tradition as a whole. Basing on the data of the Bulgarian, Ukrainian and Russian musicology, the author analyzes the main hypotheses of the Slavic or Byzantine origins of the Old Bulgarian chant. The conceptions of its Russian, Greek Byzantine or Southern Slavic, Byzantine‑derived origins are considered in search of the arguments to prove the national specificity of the choral spiritual heritage of the composer.