Hermeneutica psihanalitică este utilizată în interpretarea diferitor tipuri de discursuri: literare, dramatice, teatrale, cinematografice etc. Cel mai mult material interpretativ îl constituie textele literare, iar în ultimul timp, filmul şi mai puţin teatrul devin obiecte de cercetare din perspectivă psihanalitică freudiană, jungiană, lacaniană etc. Din punct de vedere metodologic, hermeneutica psihanalitică a teatrului, la modul general, se referă la următoarele aspecte: analiza textelor dramatice ale autorului din perspectiva psihocritică; psihobiografia autorului sau/şi a regizorului; interpretarea psihanalitică a personajelor şi a tramei; analiza receptării spectacolului de către public, prin care se urmăreşte atitudinea receptorului faţă de emoţiile, trăirile personajelor, ceea ce, la rândul lor, poate vorbi şi despre receptor din punct de vedere psihanalitic.

The hermeneutic psychoanalysis is used in the interpretation of various types of discourse: literary, dramatic, theatrical, film, etc. The most interpretative material is provided by literary texts, but lately, the film and the theater to a lesser extent become research subjects from the psychoanalytic perspective of Freud, Jung, Lacan etc. From the methodological point of view, the psychoanalytic hermeneutics of theater, in general, refers to the following aspects: the analysis of drama texts of an author from the psycho-criticism perspective; the psycho-biography of the author and/or director, the psychoanalytic interpretation of characters and subject; the analysis of the show’s reception by the public, by which one studies the receiver’s attitude regarding the emotions of the characters, which in turn, can be indicative of the receiver in psychoanalytical terms.