Articolul pune în dezbatere o problemă teoretică totalmente neglijată în spaţiul est-european - complexitatea corelaţiei dintre artist şi critic. Scopul primordial al demersului constă în reabilitarea caracterului creativ al exegezei, generat invariabil, ca şi actul critic, de intuiţie, inspiraţie şi relevaţie. Demersul este supus unei analize comparatiste a actului creaţiei cu actul interpretării critice, fiind evidenţiate atât contraste, cât şi similitudini dintre ambele sfere spirituale. Confruntând raporturile esenţiale „viaţă - artă”, „construcţie - deconstrucţie”, „subiectiv - obiectiv”, autorul pledează pentru instaurarea unui dialog şi situarea, în scopul revalorificării galaxiilor artistice inedite, criticului nu numai în ipostaza unui spectator ideal, ci şi în cea de călăuză. Actualitatea investigaţiei este argumentată de metamorfozele radicale ale mesajului criticii moderne, eliberat de cenzura ideologiei comuniste în ţările ex-socialiste şi de prioritatea criteriului comercial în Occident. Întru reactivarea şi reabilitarea sensului şi mesajului critic, se propulsează eficienţa metodologiei moderne, axate pe asimilarea şi sintetizarea unor noi orizonturi socio-culturale, printre care, ţinând cont de particularităţile conştiinţei artistice naţionale, de o deosebită importanţă se semnalează critica mitic-arhetipală şi metoda psihanalitică, ultima extrapolându-se nu numai în sfera creaţiei, ci şi în cea a hermeneuticii.

The article put in debates a theoretical problem completely neglected in the East Europe - complexity correlation between artist and critic. Primary aim of this approach is that in rehabilitate the creative character of exegesis generated invariably as critical act of intuition and as inspiration and revealed. Approach is subject to comparative analysis the act of creation with critical act of interpretation highlighted so as contrasts but and similarities of both spiritual spheres. Matching essential relations „life – art”, „construction – deconstruction”, „subject – object”, the author advocates for establishment of dialogue and situation in order revalorificării galaxies original art, the depiction of a critic not only ideal spectator but also the guide. News of the investigation is motivated by radical metamorphosis of the message of modern criticism issued by the censorship of communist ideology in exsocialist countries and the priority of commercial considerations in the West. In order to reactivate and rehabilitate critical meaning and critical message, propelled efficiency of modern methodology focused on assimilation and synthesis of new socio-cultural horizons, among which of particular importance, given of the particularities of national artistic consciousness, be reported mythic-archetypal criticcism and psychoanalytic method, last applied not only in the sphere of creation, but also in hermeneutics.