Filmul de artă din perspectiva scenarizării şi dramatizării realităţii
Închide
Conţinutul numărului revistei
Articolul precedent
Articolul urmator
987 31
Ultima descărcare din IBN:
2024-02-04 13:48
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
791.43.05:008 (3)
Divertisment. Jocuri. Sport (1700)
Civilizație. Cultură. Progres (818)
SM ISO690:2012
OLĂRESCU, Dumitru. Filmul de artă din perspectiva scenarizării şi dramatizării realităţii. In: Arta , 2012, nr. 2(AAV), pp. 101-109. ISSN 2345-1181.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Arta
Numărul 2(AAV) / 2012 / ISSN 2345-1181 /ISSNe 2537-6136

Filmul de artă din perspectiva scenarizării şi dramatizării realităţii
CZU: 791.43.05:008

Pag. 101-109

Olărescu Dumitru
 
Institutul Patrimoniului Cultural al AŞM
 
 
Disponibil în IBN: 15 decembrie 2013


Rezumat

Graţie evoluţiei vertiginoase a televiziunii, filmul de nonficţiune îşi schimbă radical caracterul, lăsând pe seama acesteia funcţia sa, altădată primordială - cea de a fixa realitatea şi de a informa societatea, impunându-se prin interpretarea realităţii. Chiar în lucrările cineaştilor care au pus baza filmului de nonficţiune - John Grierson, Robert Flaherty, Joris Ivens, Paul Rotha, Dziga Vertov ş.a. -, depistăm probe incontestabile de interpretare a realităţii. În expunerile lor teoretice, de asemenea, ei au conştientizat potenţialul artistic al documentarului prin interpretarea realităţii. Acest proces a provocat multiple discuţii în jurul definiţiilor unor noţiuni ca, spre exemplu, „obiectiv” şi „subiectiv” în filmul de nonficţiune, de „reflexiv” şi „impersonal”, de „limitele interpretării realităţii” în produsul audiovizualului şi a altor probleme ce au marcat evoluţia artei cinematografice de nonficţiune. Ne vom orienta investigaţiile în domeniul filmului documentar de artă, o categorie deosebită de filme în care, prin interpretarea operei de artă finisate (arte plastice, coregrafie, teatru, film, artă populară etc.) şi prin asimilarea altor limbaje de cel cinematografic, se obţine o operă nouă - filmul. În acest studiu se elucidează mecanismul interpretării estetice (de către cineaşti) a interpretărilor realităţii, efectuate deja de autorii operelor de artă pe baza cărora s-a creat filmul, demonstrând că cele mai importante pârghii în acest proces le deţin dramatizarea şi scenarizarea unei opere finisate sau a unei realităţi artistice.

Due to evolution of the television, nonfiction film changes radically his character, leaving it to its function, once the primary - a fixed reality and to inform the society - by giving it the interpretation of reality. We detect compelling evidence to interpret reality even in works filmmakers who made the nonfiction film - John Grierson, Robert Flaherty, Joris Ivens, Paul Roth, Dziga Vertov etc. Also they have realized the potential of a documentary artistic interpretation of documentary by interpreting reality of filmmakers in their theoretical exposures. This proces caused many discussions around definitions of notions, for example, objective and subjective in nonfiction film, the reflective and impersonal, the limits of interpretation of reality in audiovisual product and other problems that have marked the evolution of cinematografic art of nonfiction. The author directs his research in documentary film of art - a special category of films, by interpreting the finished work of art (visual arts, choreography, theater, film, folk art, etc.), by assimilating other languages to the film, is obtained a new work - film. The mechanism of aesthetic interpretation (by the filmmakers) interpretations of reality, is elucidated in this study already made by the authors of works of art, on which base was created the film, demonstrating that the most important levers in this process are the dramatization and storyboarding of a finished work or an artistic reality.

Cuvinte-cheie
film de artă, ecranizare, film de nonficţiune,

interpretare estetică, scenarizare