Dialectologia, disciplină lingvistică ce studiază formele particulare în care un idiom se diversifică în spaţiu, se constituie în a II-a jumătate a sec. al XIX-lea, când se conştientizează faptul că limba vorbită poate oferi date preţioase pe care textele scrise nu le pot oferi. Dialectologia foloseşte un şir de metode atât pentru culegerea, cât şi pentru interpretarea materialului dialectal, care pot fi grupate în tradiţionale şi structurale. Dialectologia tradiţională se axa pe colectarea datelor şi prezentarea lor în glosare, atlase şi monografii. Dialectologia structurală ţine seama nu doar de inventarul de unităţi al varietăţilor teritoriale ale limbii, ci şi de modul lor de organizare în sistem, de modul lor de funcţionare în sincronie, de reorganizarea sistemului în rezultatul apariţiei unei trăsături noi. La nivel interdialectal ea îşi propune să evidenţieze atât deosebirile, cât şi asemănările dintre unităţile teritoriale ale limbii, construind diasisteme, sisteme cu un grad mai înalt de generalitate. Aplicarea metodei structural-diacronice permite deducerea concluziilor privind mecanismul denominaţiei. Analiza structurală în dialectologie a contribuit de asemenea la perfecţionarea tehnicii cartografice.

Dialectology, the scientific study of variations in language based on geographic distribution, dates from the latter half of the 19th century, when living dialects were seen to furnish a huge treasury of living data on phonology, lexicology and other features of language that written texts could not furnish. Dialectology is pursued through a number of methods for gathering and interpreting data which can be described as traditional and structural. In traditional dialectology the primary requirement is the collection of data and their presentation in the form of dictionaries, atlases and monographs. In structural dialectology, the investigator seeks to find both the structure or system by which a dialect achieves synchronic identity and how it is changed by the introduction of any new feature. It also elaborates diasystems, a higher order systems. Applying the structuraldiachronic method the linguist can make valuable conclusions on name-giving process. Structural methods also allowed for improving cartographic technique.