Pregătirea unei negocieri cere timp. Avându-se în vedere că abordăm segmentul unei negocieri dificile, acesta necesită un timp dublu de pregătire, informare şi sacrificii. În această confruntare concesiile minore sunt pionii. Jocul de şah are ca finalitate capturarea regelui inamic. Jocul se poate termina cu câteva piese lipsă sau se poate transforma într-o confruntare poziţională în care cel care „mănâncă” mai multe piese câştigă până la urmă. Aceasta abordare, mai de durată, implică o strategie simplă, dar necesită multă atenţie şi răbdare. Greşeala adversarului, neatenţia lui, este foarte importantă. O altă abordare se bazează doar pe strategie. Şahistul anticipează 3-4-5 mutări în avans, concentrându-şi forţele într-un punct, astfel încât, odată atacat, să se producă spărtura care să rupă echilibrul jocului. Dacă punctul de impact ales este în preajma regelui advers, atunci partida se încheie uşor printr-un şah-mat năucitor pentru adversar. În celelalte cazuri, ruperea echilibrului produce încercuirea pieselor inamice sau ruperea lor în două, cu grave consecinţe asupra coordonării apărării adverse. Finalul este acelaşi: defilarea triumfală spre victorie a pieselor proprii. Lucrarea de faţă îşi propune să abordeze aspecte importante ale negocierii în avantaj.