Modalităţi de exprimare a ipotezei în limbile franceză, română şi sârbă
Închide
Conţinutul numărului revistei
Articolul precedent
Articolul urmator
1078 13
Ultima descărcare din IBN:
2024-03-21 22:15
SM ISO690:2012
GUDURIC, Snejana, URSULESKU-MILICIC, Rodica. Modalităţi de exprimare a ipotezei în limbile franceză, română şi sârbă. In: La Francopolyphonie, 2012, nr. 1(7), pp. 103-110. ISSN 1857-1883.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
La Francopolyphonie
Numărul 1(7) / 2012 / ISSN 1857-1883

Modalităţi de exprimare a ipotezei în limbile franceză, română şi sârbă

Pag. 103-110

Guduric Snejana, Ursulesku-Milicic Rodica
 
Universite de Novi Sad, Serbie
 
Disponibil în IBN: 13 decembrie 2013


Rezumat

French and Romanian on one side, and Serbian on the other, use different ways of expressing the hypothesis. Whether depicting future or past, whether real, potential or unreal hypothesis in French can always be introduced by the same connective – si. Only in the forms of verbal and temporal markers is specified the period in which hypothesis stands. Choice of conjunction si with semantic value of hypothesis, blocks the use of certain verb forms in French. In Romanian connectives dacă, de, să, adverb with conjunctional value când and conjunctional phrase, which they form, have regent correlative adverbial elements – suggesting the use of tense. In Serbian, the distinction between a real situation, potential or unreal is already in the connectivity (kada, da, ako) that, once elected, allow or block the use of certain verbal forms. When these three languages use the same verb forms to express the hypothesis are usually restricted to situations where the hypothesis, currently located, is considered as real one. Formation of other types of hypothetical structures is different in these languages.

Limbile franceză şi română pe de o parte, şi limba sârbă, pe de altă parte, utilizează modalităţi diferite de exprimare a ipotezei; fie ea situată în prezent, în viitor sau în trecut, fie ea reală, potenţială sau ireală, ipoteza în franceză poate fi totdeauna introdusă prin acelaşi conectiv – si, şi doar la nivelul formelor verbale şi al marcatorilor temporali se face specificarea de perioadă în care se situează ipoteza. Alegerea conectivului si cu valoare semanticăă de ipoteză blochează utilizarea anumitor forme verbale în franceză. În limba română conectivele dacă, de, să, adverbul cu valoare conjuncţională când şi locuţiunile conjuncţionale pe care acestea le formează au în regentă elemente corelative adverbiale care sugerează folosirea timpurilor verbale. În sârbă, distincţia între o ipoteză reală, potenţială sau ireală se face deja la nivelul conectivului (kada, da, ako) care, odată ales, permite sau blochează utilizarea anumitor forme verbale. Cazurile în care cele trei limbi utilizează aceleaşi forme verbale pentru a exprima ipoteza se limitează, în general, la situaţiile în care ipoteza, situată în prezent, este considerată ca fiind reală. Pentru formarea altor tipuri de structuri ipotetice, cele trei limbi utilizează forme verbale diferite.

Cuvinte-cheie
sintaxă, ipoteză, română,

propoziţie condiţională, franceză