Assuming that advertising and advertising translation – viewed as discursive practices and cultural products – are contiguous with interculturalism, the author of this article aims at using interculturalism as a descriptive term in researching their characteristics. While testing the concept of interculturalism in this context, she is seeking for new possibilities of defining and specifying it, and is trying to measure the intercultural dimension of the advertising discourse. The study demonstrated that the concept of interculturalism can highlight the commercial character of advertising speech, and that it does not represent an art for art, but an art of selling. Both advertising and advertising translation are open to receive elements from foreign cultures that have to be dosed. Advertising consumers’ encounter with other cultures is mediated either by advertising creators or translators, and the access is determined by several factors, such as applied translation methodology, translator/creator’s culture and idiolect, whose product is advertised, the countries concerned, readers’ interpretation ability etc. Interculturalism in advertising and advertising translation appears both as a source of enrichment and a danger of assimilation. As a descriptive term, interculturalism depends on its multireference character, and a formal definition is impossible. However, it involves reflection on the notion of culture, while advertising favors the notion of cultures to the detriment of culture.

Pornind de la ipoteza că, privite ca practici discursive si produse culturale, publicitatea şi traducerea publicitară se află în raport de contiguitate cu interculturalitatea, autoarea prezentului articol îşi propune să utilizeze interculturalitatea ca noţiune descriptivă în cercetarea caracteristicilor lor. Totodată, testînd noţiunea de interculturalitate în acest context, se caută posibilităţi noi de definire, de precizare a acesteia, dar se încearcă şi măsurarea dimensiunii interculturale a discursului publicitar. Studiul a demonstrat că noţiunea de interculturalitate este capabilă să scoata în evidenţă caracterul comercial al discursului publicitar, faptul că el nu reprezintă o artă pentru artă, dar o artă de a vinde. Atît publicitatea cît şi traducerea publicitară sunt deschise pentru a primi elemente din culturi străine, dar care trebuiesc dozate. Întîlnirea consumatorilor de publicitate cu o altă cultură este mediată fie de creatorii de publicitate, fie de traducători, accesul fiind determinat de mai multi factori precum metodologia de traducere aplicată, cultura şi idiolectul traducătorului/creatorului, produsul căruia i se face publicitate, tările vizate, capacitatea de interpretare a lectorilor ş. a. Interculturalitatea în publicitate/ traducerea publicatară apare ca o sursă de îmbogăţire, dar şi ca un pericol de asimilare. În calitate de noţiune descriptivă interculturalitatea este dependentă de multireferenţialitatea sa, iar o definiţie formalî este imposibilă.