In the traditional village time is measured according to certain important moments from man’s life (birth, marriage, death), but especially according to that celebrating time that has a metaphysical load. Celebration used to be a way of gathering the whole community, an occasion to share personal joys and sorrows with the people from the village but also a moment to stop the clock. Time is stopped not only by the celebrating time but also by the childhood time. Because of this, in Memories from childhood. Ion Creangă connects some of Nică’s happenings to important moments from the life of a saint – Ilie, Nicolae, Foca, but also from the life of Jesus Christ, the Savior – Birth, Baptism, Entrance in Jerusalem. Thus, the harmonious mixture of the childhood happenings and the events with metaphysical load makes us talk about a profane culture and a sacred culture in the memorialistic work of Ion Creangă.

În satul tradiţional timpul se măsoară după anumite momente importante din viaţa omului (naştere, nuntă, moarte), dar mai ales după acel timp sărbătoresc care are o încărcătură metafizică. Sărbătoarea era un prilej de a aduna la un loc întreaga comunitate, ocazie de a împărtăşi întregului sat bucuriile sau necazurile personale, dar şi moment de a opri limbile ceasornicului. Nu doar timpul sărbătoresc opreşte timpul, ci şi timpul copilăriei. Din această cauză în Amintiri din copilărie, Ion Creangă leagă unele întâmplări ale lui Nică de momente importante din viaţa unui sfânt – Ilie, Nicolae, Foca, dar şi din viaţa Mântuitorului Iisus Hristos – Naşterea, Botezul, Intrarea în Ierusalim, Învierea. Împletirea armonioasă a păţaniilor din copilărie şi a evenimentelor cu încărcătură metafizică ne face astfel să vorbim de o cultură profană şi de o cultură sacră în opera memorialistică a lui Ion Creangă.