In the Romanian literature and culture, Monica Lovinescu and Virgil Ierunca are two distinct voices of historians and critics, pleading from Paris for the freedom of speech and for the absolution of totalitarianism. All their broadcasts and writings, from essays to diaries, have a common theme: the denunciation of the abuses made by the communist regime and the support for those who were ignored or even punished between the boundaries of the country. Therefore, their works are a huge erratum at the official history of literature, completing and correcting the papers that were censored for political reasons. The East-ethic criterion does not mean a tendentious approach of literature, as some objected, but a fair and necessary reference to the context. After 1989, their combative pathos did not calm down, as long as the realities of the new regime were, from many points of view, under the same ideological house. Even their fictional writings amplify on the theme of human freedom in a world marked by political absurd.

Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca au însemnat, pentru literatura şi cultura română, două voci aparte de istorici şi critici, pledând de la Paris pentru libertatea de creaţie şi pentru eliberarea de totalitarism. Toate emisiunile şi scrierile lor, de la eseuri până la jurnale, au ca temă comună denunţarea abuzurilor regimului comunist, sprijinind prin intermediul lor oameni de cultură ignoraţi sau chiar indezirabili între graniţele ţării. Astfel, operele lor constituie o erată de mari proporţii la istoria literaturii oficiale, completând şi corectând prezentările cenzurate sau trunchiate din raţiuni politice. Criteriul est-etic în analiză şi interpretare nu reprezintă o abordare tendenţioasă, cum li s-a reproşat, dimpotrivă, o firească şi necesară raportate a operelor la context. După 1989, patosul combativ al celor doi nu se va potoli, de vreme ce realităţile noii orânduiri se menţin din multe puncte de vedere sub aceleaşi zodii ideologice. Până şi creaţiile beletristice vor dezvolta, ca problematică centrală, tema libertăţii umane într-o lume marcată de absurd politic.