Pornind de la delimitarea structuralistului francez Jean Ricardou între metafora ordinală şi metafora configurală, autorul analizează conceptul de „referinţa la model” din perspectiva uzajului metaforic (configural), perceput de către cititor în actul de „lectură simultană” a celor 15-20 de romane româneşti moderne (ca derivate artistice) vs. romanul În căutarea timpului pierdut de M. Proust (ca model artistic sau original). Se prezumă că modelul generează un cadru referenţial nou. Respectiv, cititorul va trebui să „recunoască”, mai întâi, sursa originară, pe care o va pune în contrast cu „derivatul(ele)” ei artistic(e) (care sunt deja produse estetice noi), după care va încerca să „vizualizeze” „lumile ficţionale” înspre care referă textul dat şi astfel să înţeleagă „ce s-a intenţionat să se spună”. Prezentul studiu oferă studentului şi profesorului de literatură comparată o metodologie novatoare de predare-receptare ale romanului românesc modern.

According to the French structuralist Jean Ricardou differentiation of two types of metaphor “ordinal” and “configural”, the author analyses the concept of “reference to a model” in terms of metaphorical (configural) usage, which seems to be perceived by the reader during “simultaneous reading” of a number of 15-20 modern Romanian novels (as artistic descendants) vs. In Search of Lost Time by M. Proust (as an artistic model or original). It is assumed that the model generates a new referential framework. Accordingly, the reader will have firstly to “recognize” the original source, which will come in contrast with the “artistic descendant(s)” (that are already new aesthetic production). After that, the reader is able to try to “visualize” the “fictional worlds” to which the given text refers and thus to understand “what it was intended to say”. The present study presents to students and teachers of comparative literature an innovative methodology of teaching-reception of the modern Romanian novel.