Psihopatologia stărilor reziduale în schizofrenie
Închide
Conţinutul numărului revistei
Articolul precedent
Articolul urmator
1449 22
Ultima descărcare din IBN:
2024-04-07 13:15
SM ISO690:2012
BORONIN, Larisa, NACU, Anatolie, NACU, Alexandru, REVENCO, Mircea, NASTAS, Igor, BOŞNEAGĂ, Emilia. Psihopatologia stărilor reziduale în schizofrenie. In: Analele Ştiinţifice ale USMF „N. Testemiţanu”, 2010, nr. 3(11), pp. 610-613. ISSN 1857-1719.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Analele Ştiinţifice ale USMF „N. Testemiţanu”
Numărul 3(11) / 2010 / ISSN 1857-1719

Psihopatologia stărilor reziduale în schizofrenie

Pag. 610-613

Boronin Larisa, Nacu Anatolie, Nacu Alexandru, Revenco Mircea, Nastas Igor, Boşneagă Emilia
 
Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu“
 
 
Disponibil în IBN: 1 decembrie 2013


Rezumat

The concept of residual state in schizophrenia doesn’t have a well-established definition according to up-to-date principles. The clinical description limits its attention to the recognition of the classic triad of symptoms revealed by Kraepelin in 1913 as: intellectual decay, aboulia and prostration, pseudo-psychopathic disturbances. In the development of residual states three factors were observed: clinical-dynamic, exogenous and endogenous factors. As syndromes 16 types of residual states were distinguished. The development of the residual states comprises three continuous stages: the primary stage, the stage of determination of “negative” symptoms, the stage of constant residual disturbances. In conclusion, we should remark that this concept needs a continuous investigation, because the present bibliography doesn’t assess the definitive adequate clinical-dynamic for these conditions present in schizophrenia.

Noţiunea de stare reziduală în schizofrenie, în conceptele actuale nu are o definiţie bine structurată. Descrierea clinică se reduce la constatarea triadei clasice de simptome elaborată de Kraepelin în 1913: Scădere intelectuală, abulie şi anergie, tulburări pseudopsihopatice. În evoluarea stărilor reziduale se pot constata 3 factori: clinico-dinamici, endogeni şi exogeni. Sub aspect sindromologic se deosebesc 16 tipuri de stări reziduale (Leonhard, 1957). Evoluţia stărilor reziduale reprezintă 3 etape consecutive: Etapa iniţială, etapa stabilirii simptomelor „negative” , etapa tulburărilor reziduale constante. În concluzii, sursele bibliografice nu oferă suficiente criterii definitorii şi clinico-evolutive asupra acestor stări evolutive din schizofrenie, fapt pentru care necesită investigaţii în continuare.

Google Scholar Export

<meta name="citation_title" content="Psihopatologia stărilor reziduale în schizofrenie">
<meta name="citation_author" content="Boronin Larisa">
<meta name="citation_author" content="Nacu Anatolie">
<meta name="citation_author" content="Nacu Alexandru">
<meta name="citation_author" content="Revenco Mircea">
<meta name="citation_author" content="Nastas Igor">
<meta name="citation_author" content="Boşneagă Emilia">
<meta name="citation_publication_date" content="2010/10/01">
<meta name="citation_journal_title" content="Analele Ştiinţifice ale USMF  „N. Testemiţanu”">
<meta name="citation_volume" content="11">
<meta name="citation_issue" content="3">
<meta name="citation_firstpage" content="610">
<meta name="citation_lastpage" content="613">
<meta name="citation_pdf_url" content="https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/Psihopatologia%20starilor%20reziduale%20in%20schizofrenie.pdf">