The concept of residual state in schizophrenia doesn’t have a well-established definition according to up-to-date principles. The clinical description limits its attention to the recognition of the classic triad of symptoms revealed by Kraepelin in 1913 as: intellectual decay, aboulia and prostration, pseudo-psychopathic disturbances. In the development of residual states three factors were observed: clinical-dynamic, exogenous and endogenous factors. As syndromes 16 types of residual states were distinguished. The development of the residual states comprises three continuous stages: the primary stage, the stage of determination of “negative” symptoms, the stage of constant residual disturbances. In conclusion, we should remark that this concept needs a continuous investigation, because the present bibliography doesn’t assess the definitive adequate clinical-dynamic for these conditions present in schizophrenia.

Noţiunea de stare reziduală în schizofrenie, în conceptele actuale nu are o definiţie bine structurată. Descrierea clinică se reduce la constatarea triadei clasice de simptome elaborată de Kraepelin în 1913: Scădere intelectuală, abulie şi anergie, tulburări pseudopsihopatice. În evoluarea stărilor reziduale se pot constata 3 factori: clinico-dinamici, endogeni şi exogeni. Sub aspect sindromologic se deosebesc 16 tipuri de stări reziduale (Leonhard, 1957). Evoluţia stărilor reziduale reprezintă 3 etape consecutive: Etapa iniţială, etapa stabilirii simptomelor „negative” , etapa tulburărilor reziduale constante. În concluzii, sursele bibliografice nu oferă suficiente criterii definitorii şi clinico-evolutive asupra acestor stări evolutive din schizofrenie, fapt pentru care necesită investigaţii în continuare.