The language in its tridimension (word – object, word – word, word – ego hic nunc) is an intelectual reflection of the time’s spirit, of the existing reality. Actualisation of the language in different spheres of additonal Knowledge (scientific) suggests the existence of a specialized language (terminology). At different levels of analysis the scientific style in general and the terminology, especially, differs from the common fictional language by a series of characteristics: existence of the words formed by combination of other words, their polisemantism in various domains of activity.

Limba în tridimensionalitatea ei (cuvânt → obiect, cuvânt → cuvânt, cuvânt → ego hic nunc) este o reflectare intelectuală a spiritului vremii, a realităţii existente. Actualizarea limbii în diverse domenii de cunoaştere suplimentară (ştiinţifică) presupune existenţa limbajului specializat (terminologia). La diverse niveluri de analiză, stilul ştiinţific, în general, şi terminologia, în particular, se diferenţiază de limba literară comună printr-o serie de caracteristici: existenţa cuvintelor plurilexeme (formate prin afixoidare), polivalenţa semantică a afixoidelor în diverse domenii de activitate.