Semnul ales drept marcă – în cazul nostru, numele sau prenumele – trebuie să permită faptul de a fi asociat de consumatori cu un „anumit producător” sau „furnizor” de servicii – acesta este unul din principiile de bază pentru stabilirea distinctivităţii. Însă, în procedura de înregistrare în calitate de marcă a numelor proprii, apar diverse probleme, în special în situa"ia în care se solicită spre înregistrare propriul nume al producătorului, numele unui terţ, un nume istoric, sau un nume fantezist.

The sign chosen as trademark – in our case, the name or surname – should allow the fact to be associated by consumers with a “particular manufacturer” or service “provider” – this is one of the basic principles for establishing the distinctness. But, in the procedure for registration as a trademark of proper names, there occur various problems, par- ticularly when is sought for registration the proper name of the manufacturer, the name of a third party, a historic name, or a fancy name.