Condiţiile aspre de viaţă şi de muncă a unor grupuri socio-profesionale au generat şi stimulat ideea de asociere a producţiei, serviciilor, achiziţiilor publice de aprovizionare, consumul. Se poate spune şi argumenta ideea că sistemul de cooperare şi cooperativele au apărut ca urmare a sărăciei, în scopul de a căuta soluţii pentru a asigura accesul la piaţă economică, pentru a sprijini atingerea unui nivel de trai decent, în contextul existenţei sociale şi a inechităţilor . În plus, un factor de stimulare a fost viaţa socială, relaţiile sociale, limitarea accesului la educaţie, educaţie, asistenţă medicală, etc. Solidaritatea ca un fenomen social s-a afirmat pentru promovarea şi sprijinirea sistemului cooperatist de organizare. Rolul cooperării consumatorului apare, fără îndoială, de faptul că,împreună cu meşteşugăritul, reprezintă o componentă a sectorului privat, coerent structurat, capabil să garanteze şi să dezvolte un bun individ clasa de mijloc. Cooperaţia de consum este îndreptată în principal spre sectorul social cu venituri relativ scăzute şi rolul său, în fapt, este de a uni eforturile materiale şi intelectuale, la o gamă largă de persoane care pot deveni, prin intermediul unui sistem coerent participativ, independenţi din punct de vedere economic în totalitate, asigurându-se astfel un trai decent şi protecţie socială adecvată. Principiile cooperatiste, văzute într-o vizualizare sistematică, sunt forţa motrice a mişcării de cooperare, dar, de asemenea, reprezintă "calităţile esenţiale", care oferă eficienţă cooperatorilor, distincţie şi valoare pentru mişcarea de cooperare. Lupta împotriva sărăciei, combaterea sărăciei poate prospera şi este posibil să se asigure prosperitatea celor instituţii care sunt asociate, se poate contribui la ridicarea nivelului lor de civilizaţie.

Condiţiile aspre de viaţă şi de muncă a unor grupuri socio-profesionale au generat şi stimulat ideea de asociere a producţiei, serviciilor, achiziţiilor publice de aprovizionare, consumul. Se poate spune şi argumenta ideea că sistemul de cooperare şi cooperativele au apărut ca urmare a sărăciei, în scopul de a căuta soluţii pentru a asigura accesul la piaţă economică, pentru a sprijini atingerea unui nivel de trai decent, în contextul existenţei sociale şi a inechităţilor . În plus, un factor de stimulare a fost viaţa socială, relaţiile sociale, limitarea accesului la educaţie, educaţie, asistenţă medicală, etc. Solidaritatea ca un fenomen social s-a afirmat pentru promovarea şi sprijinirea sistemului cooperatist de organizare. Rolul cooperării consumatorului apare, fără îndoială, de faptul că,împreună cu meşteşugăritul, reprezintă o componentă a sectorului privat, coerent structurat, capabil să garanteze şi să dezvolte un bun individ clasa de mijloc. Cooperaţia de consum este îndreptată în principal spre sectorul social cu venituri relativ scăzute şi rolul său, în fapt, este de a uni eforturile materiale şi intelectuale, la o gamă largă de persoane care pot deveni, prin intermediul unui sistem coerent participativ, independenţi din punct de vedere economic în totalitate, asigurându-se astfel un trai decent şi protecţie socială adecvată. Principiile cooperatiste, văzute într-o vizualizare sistematică, sunt forţa motrice a mişcării de cooperare, dar, de asemenea, reprezintă "calităţile esenţiale", care oferă eficienţă cooperatorilor, distincţie şi valoare pentru mişcarea de cooperare. Lupta împotriva sărăciei, combaterea sărăciei poate prospera şi este posibil să se asigure prosperitatea celor instituţii care sunt asociate, se poate contribui la ridicarea nivelului lor de civilizaţie.