Pain is considered the earliest natural symptom of the pathology. It represents at the same time a sensorial and emotional uncomfortable experience, conditioned by a veritable or potential tissue lesion, or a thoroughly description of past experience of the same lesion. A frequent form of pain with a great clinical importance is the pain that fallowes the stroke. This pain is a central pain associated with dysesthesia, explained by the lesion of nerve tracts, thalamus, cortex, and basal ganglia. Currently, they are few scientific publications on this theme, it remains enigma for the doctors and researchers. In this paper we’ll present the principal clinical forms of central post- stroke pain, the possible mechanisms and theory of development of this pain syndrome and the efficacy of methods of treatements known today.

Durerea este considerată ca cel mai precoce simptom natural al unei maladii, reprezentînd în acelaş timp o experienţă senzorială şi emoţională dezagreabilă, condiţionată de o leziune tisulară veritabilă sau potenţială, sau o descriere în termeni ce se referă la o asemenea leziune. O forma frecvent întîlnită şi de o importanţă clinică deosebită este durerea apărută în urma accidentelor cerebro-vasculare. Aceasta reprezentînd o durere de tip central asociată cu disestezie fiind explicată de leziunea căilor nervoase, talamusului, cortexului şi ganglionilor bazali. Actualmente sunt cunoscute puţine publicaţii ştiinţifice la această temă, ea rămînînd pînă în present o enigmă pentru medici şi oamenii de ştiinţă. În acestă lucrare vom prezenta principalele forme de manifestare clinică a durerii centrale pos-ictus, mecanismele şi teoriile posibile de dezvoltare a sindromului dureros şi eficacitatea metodelor de tratament întreprinse pînă în prezent.