Conţinutul numărului revistei |
Articolul precedent |
Articolul urmator |
1421 6 |
Ultima descărcare din IBN: 2024-01-03 12:26 |
SM ISO690:2012 CONSTANTINESCU, Tamara. „Noting is funnier than disaster” (The feminine character in the couple’s relationship, in Samuel Becket’s theatre). In: Artă şi Educaţie Artistică , 2012, nr. 1(19), pp. 25-35. ISSN 1857-0445. |
EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
Artă şi Educaţie Artistică | |||||
Numărul 1(19) / 2012 / ISSN 1857-0445 | |||||
|
|||||
Pag. 25-35 | |||||
|
|||||
Descarcă PDF | |||||
Rezumat | |||||
Între partenerii cuplului din piesele lui Samuel Beckett nu se stabilesc numai relaţii de apropiere, de afecţiune. Cuplurile din piesele lui Beckett se caracterizează prin comportamente care denotă permanent dragostea şi ura, partenerii fiind legaţi de aceeaşi suferinţă sau chinuindu-se necontenit unul pe altul, în funcţie de situaţiile prin care trec. Cuplul beckettian reprezintă pentru parteneri întreg universal. În piesa „O, ce zile frumoase!”, cuplul pare să nu observe situaţia lui de exilat în existenţă sau, chiar dacă o face, nu-i acordă acestui fapt prea multă importanţă, încercând parcă să-şi uite destinul din această lume apocaliptică. Autorul aduce în scenă imaginea unei femei aparent vesele, care se scufundă încet într-o movilă de pământ. Într-un imens pustiu şi o căldură toridă, Winnie, ameninţată
de orbire, îngropată în pământ, alunecă lent spre moarte, „spulberând” golul din spaţiu şi timp, prin cuvinte. În „Sfârşit de partidă”, personajele îşi trăiesc ultimele clipe în lumea în
care au fost aruncate. Nu dau importanţă dreptului la libertate pentru că sunt neputincioşi, şi-au irosit şansele pe care le-au avut. Hamm şi Clov sau cuplul de bătrâni - Nagg şi Nell - prin comportamentul lor pun în evidenţă grotescul, tragi-comedia situaţiei în care se află. Familia mai mică a celor doi bătrâni este, la rândul ei, claustrată, aruncată la gunoi în spaţiul familial, de către Hamm, fiul lor, paralitic şi orb. În piesa „Comedie”, personajelor li se vede doar capul, gâtul şi trupul fiecăruia fiind închise în vase identice. Este adusă în scenă, într-o manieră originală, tema „evadărilor” din cuplu, a trădărilor conjugale, a iubirilor permise sau nu, într-o „comedie” a vieţii şi a morţii, a vieţii în trei, amestec de minciună şi adevăr, despărţiri şi împăcări, suferinţe şi extaz. |
|||||
|