„Noting is funnier than disaster” (The feminine character in the couple’s relationship, in Samuel Becket’s theatre)
Închide
Conţinutul numărului revistei
Articolul precedent
Articolul urmator
1421 6
Ultima descărcare din IBN:
2024-01-03 12:26
SM ISO690:2012
CONSTANTINESCU, Tamara. „Noting is funnier than disaster” (The feminine character in the couple’s relationship, in Samuel Becket’s theatre). In: Artă şi Educaţie Artistică , 2012, nr. 1(19), pp. 25-35. ISSN 1857-0445.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Artă şi Educaţie Artistică
Numărul 1(19) / 2012 / ISSN 1857-0445

„Noting is funnier than disaster” (The feminine character in the couple’s relationship, in Samuel Becket’s theatre)

Pag. 25-35

Constantinescu Tamara
 
“George Enescu” National University of Arts, Iași
 
Disponibil în IBN: 13 decembrie 2013


Rezumat

Între partenerii cuplului din piesele lui Samuel Beckett nu se stabilesc numai relaţii de apropiere, de afecţiune. Cuplurile din piesele lui Beckett se caracterizează prin comportamente care denotă permanent dragostea şi ura, partenerii fiind legaţi de aceeaşi suferinţă sau chinuindu-se necontenit unul pe altul, în funcţie de situaţiile prin care trec. Cuplul beckettian reprezintă pentru parteneri întreg universal. În piesa „O, ce zile frumoase!”, cuplul pare să nu observe situaţia lui de exilat în existenţă sau, chiar dacă o face, nu-i acordă acestui fapt prea multă importanţă, încercând parcă să-şi uite destinul din această lume apocaliptică. Autorul aduce în scenă imaginea unei femei aparent vesele, care se scufundă încet într-o movilă de pământ. Într-un imens pustiu şi o căldură toridă, Winnie, ameninţată de orbire, îngropată în pământ, alunecă lent spre moarte, „spulberând” golul din spaţiu şi timp, prin cuvinte. În „Sfârşit de partidă”, personajele îşi trăiesc ultimele clipe în lumea în care au fost aruncate. Nu dau importanţă dreptului la libertate pentru că sunt neputincioşi, şi-au irosit şansele pe care le-au avut. Hamm şi Clov sau cuplul de bătrâni - Nagg şi Nell - prin comportamentul lor pun în evidenţă grotescul, tragi-comedia situaţiei în care se află. Familia mai mică a celor doi bătrâni este, la rândul ei, claustrată, aruncată la gunoi în spaţiul familial, de către Hamm, fiul lor, paralitic şi orb. În piesa „Comedie”, personajelor li se vede doar capul, gâtul şi trupul fiecăruia fiind închise în vase identice. Este adusă în scenă, într-o manieră originală, tema „evadărilor” din cuplu, a trădărilor conjugale, a iubirilor permise sau nu, într-o „comedie” a vieţii şi a morţii, a vieţii în trei, amestec de minciună şi adevăr, despărţiri şi împăcări, suferinţe şi extaz.