În anul 2007, istoricii Sergiu Tabuncic şi Gheorghe Nicolaev au elaborat şi publicat o hartă istorică a Ţării Moldovei pe timpul domniei lui Ştefan cel Mare şi Sfânt (1457-1504), care şi astăzi rămâne a fi unică în istoriografi a naţională. Lucrarea este una de pionierat în cercetarea istorică şi cartografi că, având o valoare ştiinţifi că deosebită prin autenticitatea informaţiilor pe care le furnizează. În urma investigaţiilor documentare, a fost realizată o prezentare istorico-cartografi că şi ilustrativă, cea mai cuprinzătoare la ora actuală, privind localităţile rurale şi urbane, structurile administrativ-teritoriale, construcţiile cu caracter defensiv, lăcaşele religioase, locul şi anul principalelor bătălii din Ţara Moldovei în acea vreme. Lucrarea a stârnit anumite controverse în rândul istoricilor şi a unor formatori de opinie, care au interpretat în mod diferit semnifi caţiile acesteia. Primul tip de discurs priveşte harta ca un act de recuperare sistematică a trecutului istoric al Ţării Moldovei, trecut ce poate fi înţeles numai în contextul general al istoriei românilor. Celălalt tip de discurs face abstracţie de esenţa realităţilor istorice dezvăluite de hartă şi îi atribuie conotaţia unui produs politico-ideologic, catalogând-o drept o emanaţie a teoriei moldovenismului (în conformitate cu care moldovenii şi românii ar fi două naţiuni diferite). O asemenea interpretare a hărţii este, fără îndoială, una păguboasă, deoarece denaturează în mod grosolan rosturile ei adevărate.