Lucrarea arată evoluţia culturii viţei-de-vie în spaţiul Pruto-nistrean, care a avut o amploare deosebită în epoca romană, medievală şi o păstrează până în zilele noastre. Au rămas în istorie cunoscutele vii de la Cotnari, Odobeşti, Huşi etc., cele ale mănăstirilor şi ale răzeşilor. După 1812 s-a lărgit, s-a amplificat cultivarea viţei-de-vie în special în centrul şi sudul Ţării Moldovei. Textul reflectă diferite forme şi metode tradiţionale de păstrare a strugurilor şi produselor viţei-de-vie, folosirea lor pe larg în alimentaţie, medicină şi cosmetică. Importanţa acestei plante în viaţa poporului a fost dimensionată prin prezentarea ei în cântece, legende şi zicători, opere de artă plastică. Actualmente vinotecile Moldovei reprezintă această ocupaţie seculară.