Sculptorul Alexandru Plămădeală (1888-1940) este unul din artiştii plastici români reprezentativi ai timpului, care s-a afirmat plenar în perioada interbelică. Majoritatea lucrărilor sale de for public, realizate preponderent cu titlu de comandă socială, au fost amplasate în diverse localităţi din Basarabia. Şi, ca urmare a schimbării, în 1940 şi, apoi, în 1944, a regimului politic-administrativ în spaţiul dintre Prut şi Nistru, câteva din lucrările realizate de plastician au fost evacuate în adâncul ţării; altele, lăsate la voia întâmplării, au căzut pradă ofensivei necruţătoare a ideologiei marxist-leninist-staliniste. Aşa se face că Al. Plămădeală a rămas în conştiinţa posterităţii ca autorul cu cele mai multe lucrări dispărute. Pe de altă parte, din aceleaşi considerente de ordin politic-ideologic, în toată perioada sovietică, personalitatea şi opera plasticianului s-au aflat într-un con de umbră, fapt ce s-a rasfrânt negativ asupra cercetării vieţii, activităţii şi operei artistului. În prezentul articol se întreprinde o primă tentativă de inventariere a moştenirii cultural-artistice lăsate de Al. Plămădeală (compartimentele Sculptură, Pictură şi Pictură murală), fiind trecute în revistă, pe de o parte, lucrările conservate şi cele considerate pierdute, iar, pe de altă parte, e scoasă la iveală o serie de creaţii mai puţin sau deloc cunoscute.