Lucrarea are ca obiectiv analiza şi interpretarea Colibei mortului - un spaţiu exclusiv simbolic de locuire, improvizat din obiecte de primă necesitate în cadrul ceremonialului funebru şi destinat pentru traiul decedatului în lumea de dincolo. Imaginarul popular a generat Coliba mortului prin dimensionarea existenţei umane după principiul simetriei şi în postexistenţă. În concluzie se apreciază că obiceiul modelării unui spaţiu pentru locuire în lumea de dincolo este destul de vechi în practica rituală. El a apărut în contextul credinţelor despre legăturile indisolubile dintre om şi casa în care s-a născut şi a locuit, dar la o etapă târzie, când morţii nu mai erau înhumaţi în incinta casei sau a gospodăriei, ci în cimitir, ceea ce însemna scoaterea corpului decedatului din cadrul gospodăriei. Prin coliba mortului, dar şi prin alte imaginări de locuinţă destinate răposatului, s-a încercat păstrarea mitică a relaţiei cu locuinţa, înţeleasă în cultura tradiţională ca un alt înveliş al corpului uman. Păstrarea acestui obicei pe o arie ce se întinde din sudul României (judeţele Galaţi şi Bacău), spre sud-centrul Republicii Moldova (raioanele Leova şi Dubăsari), inclusiv în satele nistrene reprezintă o supravieţuire a faptelor culturale în spaţii marginale.

This article wants to analize and interpretate the dead men’s shack-a living space exclusivly symbolic, improvized from objects of first necessity in the frame of the funeral ceremonial destined for the dead men’s living in the other world. The popular imaginary generated the dead men’s Shack dimensioning the human existence after the principle of simetry and postexistence. In conclusion it is appreciated that the habit of making a space for living in the other world is old in the ritual practice. It appeared in the context of belivings about the relationships between the men and the house in which he was born and lived, but at an elder stage, when the dead men wheren’t any more inhumed in the house or household, but in the cemetery, which meaned getting the dead men out from the household. Through the dead men’s shack, and with other images of it’s house, the people tried to keep the mitical relationship with the house, understood in the traditional culture like an other cover of the human body. Keeping this body on an area between the south of Romania (Galati and Bacau district), to the south-centre of the Republic of Moldova (Leova and Dubasari district), inclusiv in the Nester villages reprezenting a surviving of the cultural facts in the marginal spaces.