Retrospectiva istorică elementară este suficientă pentru a convinge că marea operă de cultură prin scrisul şi tălmăcitul cărţilor, care a dat naştere unui puternic curent de emancipare naţională, a fost generată de biserică. Limba maternă, acest reper inestimabil în păstrarea identităţii naţionale a unui popor, a avut în Biserica Ortodoxă din Basarabia suportul de bază prin tipăriturile în limba română. Prin presa clericală activitatea iluminist-culturalizatoare a fost promovată insistent, pe toată perioada apariţiei publicându-se numeroase articole despre problemele limbii materne, despre cultivarea populaţiei, despre numeroasele manifestări de cultură şi spiritualitate; polemici despre calitatea mesajului şi a limbajului, despre imaginea oamenilor de cultură etc. Presa a perpetuat şi a sporit rolul bisericii de păstrătoare (trezorieră) a folclorului, datinilor, formelor de ritual tradiţional la înmormântări, cununie, botez, a tradiţiilor de comportament şi port popular. Datinile şi obiceiurile în alianţă cu limba maternă imprimă neamului caracterul, natura, geniul, individualitatea, îl cimentează în faţa vicisitudinilor sorţii, îi înfrumuseţează existenţa fizică şi morală. Probleme de istorie ecleziastică, de etnografie, de evaluare a tot ceea ce înseamnă valoare de patrimoniu pentru un popor au constituit subiectele frecvente ale tuturor publicaţiilor cu profil clerical din perioada interbelică. Astfel, ponderea acestor materiale în paginile “Revistei Societăţii Istorico-Arheologice Bisericeşti din Chişinău” este dominantă, iar în publicaţiile periodice “Luminătorul”, “Raza”, “Studentul” ocupă spaţii impunătoare. Studiul nostru demonstrează rolul incontestabil al publicaţiilor periodice cu profil religios în menţinerea fiinţei naţionale a românilor basarabeni.

L’article porte sur l’évolution de la presse de Bessarabie d’entre deux guerre mondiale 1918-1940, surtout sur la dimension instructive-culturelle de la presse religieuse, qui était très important pour l’intégration de cette contrée dans l’espace roumain, auquel elle appartenait depuis 1918, après l’Unification. Dans l’article on traite sur le cadre de la parution, de l’activité quotidienne des journalistes. Les publications religieuses étaient assez nombreuses – environ 25 dénominations. Pendant la période de son existence les publications „Luminătorul”, “Misionarul”, “Raza”, “Basarabia creştină”, “Credinţa creştină” et d’autres reflétaient plusieurs aspects de la vie culturelle: les problèmes linguistiques, les manifestations culturelles de l’église, ainsi que celle de l’école, de la Faculté de Théologie etc. Certains exemples sont offerts par l’auteur. Le but de la presse religieuse était de créer un climat bénéfique pour l’évolution de la confiance et de la culture du peuple roumain de Bessarabie. Bien sûr, elle a marqué un autre dimension culturelle pour la Bessarabie d’entre les deux guerres mondiales. L’article porte sur l’évolution de la presse de Bessarabie d’entre deux guerre mondiale 1918-1940, surtout sur la dimension instructive-culturelle de la presse religieuse, qui était très important pour l’intégration de cette contrée dans l’espace roumain, auquel elle appartenait depuis 1918, aprè journalistes. Les publications religieuses étaient assez nombreuses – environ 25 dénominations. Pendant la période de son existence les publications „Luminătorul”, “Misionarul”, “Raza”, “Basarabia creştină”, “Credinţa creştină” et d’autres reflétaient plusieurs aspects de la vie culturelle: les problèmes linguistiques, les manifestations culturelles de l’église, ainsi que celle de l’école, de la Faculté de Théologie etc. Certains exemples sont offerts par l’auteur. Le but de la presse religieuse était de créer un climat bénéfique pour l’évolution de la confiance et de la culture du peuple roumain de Bessarabie. Bien sûr, elle a marqué un autre dimension culturelle pour la Bessarabie d’entre les deux guerres mondiales.