În abordarea de faţă sunt trasate câteva repere ale creaţiei muzicale elaborate de către Dimitrie Cantemir, domn al Ţării Moldovei, savant renumit şi om de cultură de notorietate mondială, opera sonoră a căruia a fost ataşată de tradiţia artei orientale. Compozitorul a manifestat o predilecţie deosebită faţă de genurile şi formele muzicii instrumentale. Caracteristic pentru gândirea muzicală a lui D. Cantemir a fost sincretismul, adică liantul puternic dintre sunet şi cuget. Materia sonoră primară de la care el porneşte în compoziţiile sale este cea care circula pe cale orală, compozitorul valorificând-o într-o varietate de modalităţi de exprimare cu specific modal oriental. Tehnica în arta sa componistică reprezintă un instrument de lucru pentru redarea etosului, emoţiilor, pasiunilor, altor stări afective în vederea sensibilizării intelectuale pe planul imperativelor de esenţă etică. Deşi, până în prezent au fost identificate doar 44 de creaţii muzicale ca aparţinând lui D. Cantemir, după părerea mai multor cercetători (inclusiv a celor turci), numărul real al lucrărilor ar fi cu mult mai mare. Or, operaţiunea de identificare a moştenirii sonore cantemiriene rămâne a fi până în prezent una de actualitate. Printre creaţiile compuse de D. Cantemir se numără 28 de peşrev-uri, 10 semâ-îsi-uri, 2 beste, 2 ‘adjem tarab-uri şi 2 arii. În perspectiva timpului, semnificaţia valorică a activităţii componistice a lui D. Cantemir este în ascensiune, afirmaţie confirmată prin faptul că creaţia sa continuă să fie valorificată pe plan ştiinţific şi artistic până în prezent nu doar în spaţiul cultural în care el a activat şi s-a manifestat, ci şi departe de hotarele geografice ale acestuia.

Dans le présent article on a tracé quelques repères de la création musicale réalisée par Dimitrie Cantemir, prince régnant du Pays de Moldova, savant renommé et homme de culture de notoriété mondiale, l’oeuvre sonore duquel a été attachée à la tradition de l’art oriental. Le compositeur a manifesté une prédilection spéciale pour les genres et les formes de la musique instrumentale. La particularité de la pensée muicale de D. Cantemir a résidé dans le synchretisme, autrement dit le fort liant entre le son et la pensée. La matière première sonore d’où il part dans ses compositions est celle qui circule oralement; le compositeur la valorise dans une variété de modalités d’expression imprégnées d’une spécificité modale orientale. La technique dans son art de la composition représente un instrument de travail pour l’évocation de l’ethos, des émotions, des passions, des autres états affectifs dans le but de la sensibilisation intellectuelle au plan des impératifs d’essence ethique. Bien que jusqu’à présent on ait identifié seulement 44 créations musicales comme appartenant à D. Cantemir, selon l’avis de nombre de chercheurs (y compris des chercheurs turcs) le nombre réel des oeuvres serait plus grand. Or, l’opération de l’identification de l’héritage sonore cantemirien reste actuelle jusqu’à présent. Parmi les créations composées par D. Cantemir on compte 28 pechrèves, 10 semâ-îsis, 2 bestes, 2 ‘adjem tarabs et 2 airs. Vue de la perspective du temps, la signication de la valeur de l’activité de compositeur de D. Cantemir est en ascension, vérité confirmée par le fait que sa création continue à être valorisée au plan scientifique et artistique jusqu’à présent nos seulement dans les limites de l’espace culturel où il a activé et s’est affirmé, mais aussi loin de ses frontières géographiques.