Aspectele legate de efectele genice implicate în formarea fenotipului caracterelor cantitative la plante şi în particularităţile de transmitere a acestora în generaţiile descendente sunt considerate importante la momentul actual. Evoluţia fenotipului, în mare parte, depinde de interacţiunile epistatice între locusuri [1], punerea în evidenţă a cărora este destul de dificilă datorită dependenţei acestora de condiţiile de mediu [2]. Totodată, se consideră că nivelul epistaziei poate devia funcţie de tendinţele populaţioniste, determinate de presiunea de selecţie, precum şi de expresia varianţei genetice. S-a constatat, că discontinuităţile caracterelor cantitative, în populaţiile F2 pot fi o consecinţă a expresiei pronunţate a interacţiunilor de tip aditiv-aditiv, care apar în condiţii stresante de mediu.