În ultimul deceniu, managementul strategic a devenit modelul predilect în care se înscriu actele decizionale care determină evoluţia unei bune părţi a firmelor din ţările dezvoltate şi se extinde în ritm alert şi în alte ţări, inclusiv în cele aflate în tranziţie. Marcând o etapă destul de bine conturată în evoluţia ştiinţei şi a practicii mondiale a managementului, acest model a apărut ca o reacţie firească la una dintre tendinţele cele mai manifeste ale lumii acestei primei jumătăţi de secol pe care îl traversam – accelerarea schimbărilor şi amplificarea efectelor lor.