Réexaminant d’un autre point de vue que celui traditionnel l’inventaire des vocables étymologisées par B.P. Hasdeu: dans une optique structurale l’auteur démontre le caractère indigène des mots suivants: pârcălab, pârgar, vătaf, vornic, vătală, a (se) vătăma, a (se) sfătui, vatră, a boroboti, a bărăni, a bărăta, bărătat, a ursi, a cărăcăti, a cârti, forfoană, forfota, a gârăi, a hărăzi, harbel, a horovi (a vorobi), a zvori, moroji, a moronci, a pârâ, poară, a porunci, a sporovăi, a spori, tarbocă, tărăboi (dărăboi), daravelă, a tontorosi, a trăncăni, caţaveică, baştină, moş, boşneag, unealtă, a hondroni, a hontăi, a (se) dichisi, a se lighini, a (se) tighini, sculă, a sculbuţi, noian (loian), a boi (a bui).