Prin prisma comparatismului, în acest studiu ne-am propus să determinăm elementele tematice şi narative ce ţin de tradiţiile prozei picareşti, asimilate creator de către scriitorul de origine britanică W.M. Thackeray (1811-1863) în romanul său „Norocul lui Barry Lyndon” (1844). În articol sunt prezentate consideraţii cu privire la modul în care acest autor a preluat un model literar de succes în romanul său şi l-a modificat conform propriei sensibilităţi şi al specificului timpului şi societăţii în care a trăit şi activat. Statuarea modului în care autorul se detaşează de acest precursor ne permite să evidenţiem individualitatea şi originalitatea scriitorului britanic. Nu în ultimul rând, este important să concludem că autorul dat, transformând romanul său în parodie a genului picaresc, deşi preia multe elemente specifice, nu continuă mitul acestui gen de proză în spaţiul cultural englez din secolul al XIX-lea.