Lucrarea are la bază studiul craniilor cu urme de deformare artificială descoperite în situri arheologice din Azerbaidjan, Turcia, Israel, Siria, Armenia, Cipru și Iran. Ceea ce ne propunem, este o încercare de pionierat, de a aduna într-un singur studiu toate descoperirile cu cranii deformate artificial cunoscute până în prezent în literatura de specialitate pe cuprinsul acestui areal, din a doua jumătate a mileniului al II-lea până în prima jumătate a mileniului I î. Hr. Siturile arheologice luate în considerare sunt, după cum urmează: Khudutepe (Azerbaijan); raionul lacului Gokcha/Sevan (Armenia); Kumru Tarlasý/Zeviya Tivikli, Yassıhüyük/Gordion (Turcia); Lachish/Lachish/Tell ed-Duweir (Israel); Ras Shamra/Ugarit, Minet el-Beida/White Harbour (Siria); Melia, Bamboula, Enkomi, Pendaya Mandres, Akhera Chiflik Paradisi, Kition, Hala Sultan Tekke, Palaeopaphos Skales, Lapithos Ayia Anastasia (Cipru); Tepe Sialk (Iran). Prezentăm și principalele date arheologice pentru fiecare sit/complex în care au fost descoperite cranii deformate artificial. Pe lângă cazurile din arealul menționat, articolul prezintă și altele sincrone unde întâlnim modificarea formei craniului/capului, proprii populațiilor „Lumii Vechi”. În arealul studiat, s-au constatat următoarele tipuri de deformare craniană: circular/ inelar, fronto-occipital și parietal („cipriot”). Pentru perioada bronzului târziu și prima perioadă a fierului, insula Cipru este considerată centrul/nucleul obiceiului deformării artificiale. De aici, cel mai probabil, acest obicei a pătruns în Grecia continentală și în insula Creta. În regiunea Caucazului și Orientului Mijlociu nu sunt semnalate prea multe descoperiri datate în acest interval cronologic. Acestea sunt fie dovada perpetuării obiceiurilor epocii anterioare, fie au apărut ca urmare a migrațiilor populaționale.

The paper is based on the study of skulls with traces of artificial deformation discovered in archaeological sites in Azerbaijan, Türkiye, Israel, Syria, Armenia, Cyprus and Iran. What we set out to do is a pioneering attempt to bring together in one study all the discoveries regarding artificially deformed skulls in this area, from the second half of the second millennium to the first half of the first millennium BC, known so far in the literature. The aimed archaeological sites are: Khudutepe (Azerbaijan); Gokcha Lake District (Lake Sevan, Armenia); Kumru Tarlasý/ Zeviya Tivikli, Yassıhüyük/Gordion (Türkiye); Lachish/Lachish/Tell ed-Duweir (Israel); Ras Shamra/Ugarit, Minet el-Beida/White Harbor (Syria); Melia, Bamboula, Enkomi, Pendaya Mandres, Akhera Chiflik Paradisi, Kition, Hala Sultan Tekke, Palaeopaphos Skales, Lapithos Ayia Anastasia (Cyprus); Tepe Sialk (Iran). We also present some archaeological data for each site/feature where artificially deformed skulls were discovered. In addition, the article presents other synchronous cases of modification of the shape of the skull/head from the populations of the “Old World”. The following types of artificial cranial deformation were found: circular/ annular, frontal-occipital and parietal (“Cypriot”). In the Late Bronze Age and Early Iron Age, the island of Cyprus is considered the centre/core of the custom of artificial deformation. From here, this tradition most likely penetrated mainland Greece and the island of Crete. In the Caucasus region and the Middle East, not many discoveries dated in this chronological interval are reported; they are either proof of the perpetuation of the customs of the previous era, or they arose as a result of population migrations.