Conceptele de integrare şi de incluziune sunt idei centrale şi o atenţie deosebită este acordată barierelor şi problemelor incluziunii şi echităţii în educaţie, participării părinţilor şi altor servicii de sprijin. Toţi cetăţenii au drept egal la educaţie, la toate nivelurile şi toate formele, indiferent de gen, rasă, naţionalitate, religie sau afiliere politică şi indiferent de statutul social sau economic. Perspectiva individuală asupra copilului este aceea care defineşte dificultăţile şcolare sub aspectul caracteristicilor individuale ale copiilor (deficienţe, context social sau particularităţi psihice); astfel, această perspectivă a creat în diferite ţări diferite modalităţi de abordare a copiilor cu dificultăţi de învăţare. Spre exemplu, un grup de copii poate fi identificat ca ,,special” atunci când nu realizează acelaşi progres cu ceilalţi şi necesită o educaţie de remediere într-o şcoală specială. În al doilea rând, copiii cu dificultăţi de învăţare pot avea nevoie de un proces de predare-învăţare individual ca răspuns la problema lor. În al treilea rând, copiii cu aceleaşi probleme pot fi puşi să înveţe împreună în grupe clase/ sau şcoli speciale. Aceşti copii pot fi consideraţi ,,diferiţi” de ceilalţi ,,normali” în ceea ce priveşte aspectul beneficierii de formele obişnuite de educaţie. Din această perspectivă, educaţia are la bază etichetarea şi segregarea. Conceptul de cerinţe educative speciale (CES) aspiră la depăşirea tradiţională a separării copiilor în diferite categorii printr-o abordare non-categorială a tuturor copiilor. Această sintagmă conturează un ,,continuum” al problemelor speciale în educaţie, care cuprind un registru larg, de la deficienţele profunde la tulburările/dificultăţile uşoare de învăţare – copii care se află de cele mai multe ori în şcolile obişnuite.

The concepts of integration and inclusion are central ideas and special attention is paid to barriers and issues of inclusion and equity in education, parental involvement and other support services. All citizens have an equal right to education, at all levels and in all forms, regardless of gender, race, nationality, religion or political affiliation, and regardless of social or economic status. The individual perspective on the child is the one that defines the school difficulties in terms of the individual characteristics of the children (deficiencies, social context or mental particularities); thus, this perspective has created different ways of approaching children with learning difficulties in different countries. For example, a group of children may be identified as “special” when they are not making the same progress as others and require remedial education in a special school. Second, children with learning difficulties may need an individual teaching-learning process in response to their problem. Third, children with the same problems may be allowed to study together in special classes and / or schools. These children can be considered “different” from the “normal” ones in terms of the benefits of the usual forms of education. From this perspective, education is based on labeling and segregation. The concept of special educational needs (SEN) aims to overcome the traditional separation of children into different categories through a non-categorical approach to all children. This phrase outlines a “continuum” of special issues in education, which include a wide range from profound deficiencies to mild learning disabilities / difficulties - children who are often in regular schools.