People always interact and accumulate experience. The experience makes us stronger, more resilient by knowing our resources, developing constructive behaviors for potentially traumatic situations. The ability to face unfortunate events (losses, traumas, crises, disability, continuous stress, etc.) is the resilience that we all possess, that state to recover and move on, to face challenges and overcome difficulties in a positive and resilient way. How we develop our individual psychological resilience is determined by a multitude of factors: our ability to adapt to change, accept change and continue to interact positively socially, by the individual tools we use in adverse situations, by social support network, contextual social factors, etc. Resilience and loneliness can be interconnected in several ways. While resilience refers to an individual's ability to bounce back or recover from adversity, solitude refers to the assumed and conscious state of being alone with oneself in a willful, not accidental, way. Solitude provides individuals with a space to engage in cognitive processing and problem solving. When alone, people can focus their attention on complex problems or stressful situations, allowing them to analyze the situation, generate potential solutions, and make decisions without external distractions. This cognitive processing and problem-solving capacity can enhance resilience by helping individuals develop effective strategies to overcome challenges. Solitude can serve as a means of rest and recovery, which are essential components of resilience. Taking time for oneself, away from the demands of others, allows individuals to recharge their mental and emotional resources. This recharging of energy and restoration of well-being through solitude can contribute to an individual's ability to recover from stressors and setbacks. It is important to note that while solitude can be beneficial for resilience, excessive or prolonged isolation can have negative effects on mental health. It is essential to find a balance and ensure that individuals have access to social support networks, as human connection that also plays a significant role in building resilience.

Oameni mereu interacționează și acumulează experiență. Experiența ne face să fim mai puternici, mai rezilienți prin accesul conștient la propriile resursele, ne dezvoltăm așadar comportamente constructive pentru potențialele situații traumatice. Capacitatea de a face față unor evenimente nefaste (pierderi, traume, crize, dizabilitate, stres continuu etc.) constituie acea reziliență pe care o posedăm fiecare într-un mod natural; acea stare de a ne recupera, a merge mai departe, de a înfrunta provocări și a depăși dificultăți într-un mod pozitiv și rezilient. Modalitatea prin care ne dezvoltăm reziliența psihologică individuală, este determinată de o multitudine de factori: capacitatea noastră de a ne adapta la schimbare, de a accepta schimbarea și a continua să interacționăm pozitiv social, de instrumentele individuale pe care le folosim în situații nefavorabile, de rețeaua de suport social, de factorii sociali contextuali etc. Reziliența și solitudinea pot fi interconectate prin mai multe moduri. În timp ce reziliența se referă la capacitatea unui individ de a reveni sau de a se recupera din adversitate, solitudinea se referă la starea asumată și conștientă de a fi singur cu sine într-un mod voit nicidecum întâmplător. Solitudinea oferă indivizilor un spațiu pentru a se angaja în procesarea cognitivă și rezolvarea problemelor. Când sunt singuri, oamenii își pot concentra atenția asupra problemelor complexe sau situațiilor stresante, permițându-le să analizeze situația, să genereze potențiale soluții și să ia decizii fără distrageri externe. Această capacitate de procesare cognitivă și de rezolvare a problemelor poate spori reziliența, ajutând indivizii să dezvolte strategii eficiente pentru a depăși provocările. Solitudinea poate servi ca mijloc de odihnă și recuperare, care sunt componente esențiale ale rezilienței. A-ți lua timp pentru sine, departe de cerințele celorlalți, le permite indivizilor să-și reîncarce resursele mentale și emoționale. Această reîncărcare a energiei și restabilirea bunăstării prin singurătate pot contribui la capacitatea unui individ de a se reface de factorii de stres și eșecuri. Este important de reținut că, în timp ce solitudinea poate fi benefică pentru rezistență, izolarea excesivă sau prelungită poate avea efecte negative asupra sănătății mintale. Este esențial să găsim un echilibru și să ne asigurăm că indivizii au acces la rețelele de sprijin social, deoarece conexiunea umană joacă, de asemenea, un rol semnificativ în consolidarea rezilienței.