Imaginea culturii europene este dată de asocierea conceptelor popor-cultură- istorie-teritoriu care conferă o anume specificitate locală cu caracteristicile sale proprii. Sub acest raport, identificăm, dincolo de o cultură europeană, un spaţiu cultural cu specificităţi naţionale, regionale şi locale. Identificăm aşadar cel puţin două construcţii identitar culturale la nivel european: o cultură a culturilor, respectiv un spaţiu cultural cu o identitate puternică la nivel particular, local, regional, naţionale, sau un arhipelag cultural, respectiv un spaţiu cultural comun întrerupt de discontinuităţi. Oricare ar fi perspectiva, nu este negată existenta unei arii culturale europene, asta chiar dacă este vorba fie de una a diversităţii, fie a „continuităţii întrerupte”. Lucrarea de faţă este o analiză a spaţiului cultural european pe cele două direcţii: 1. Europa cu arii frontaliere culturale interne; 2. Europa ca spaţiu cu frontiere cultural-identitare externe. Metodologic, precizăm faptul că în ciuda abordării pe cele două nivele, cele două construcţii conceptuale nu se exclud: conceptul de „cultură a culturilor” desemnând atât un spaţiu identitar particular, cât şi unul general. Specificitatea culturii europene este dată tocmai de diversitatea şi multiculturalismul ca formă de manifestare la nivel local, regional sau naţional. Spaţiul cultural european este prin urmare un spaţiu cu o identitate puternică atât la nivel particular, cât şi la nivel general.