The intention of this article is to present the results of a collective scientific research project in the theory of literature that was carried out in a period of more than ten years (2011–2022) on the topic “Dialogism of the literary work”. These results determined another collective contribution in the theory of literary criticism. By the notion of “scientific project” we understand the PhD thesis (Aliona Grati) and other four doctoral theses (Oxana Popa, Elisaveta Iovu-Macari, Diana Dementieva, Rodica Gotca), which were carried out in the same research direction and a collective monograph. The objective of this vast project was to present the development directions of dialogic theory/aesthetics and dialogism that Mikhail Bakhtin imposed on the international circuit. The scientist insisted on the idea that the literary work is the aesthetic area for the full unfolding of dialogic relationships, thus foreshadowing a paradigm in the research of 20th century literature. The doctoral theses presented how dialogic theory was approached within some theoretical schools and systems, as well as by some brand personalities. These researches constituted pretexts for the theorization of five new models of literary criticism that grew from the stem of dialogism: Dialogic, Imagology, Sociocriticism, Criticism oriented towards the reader, Ergocriticism. They aim at modern, complex and layered literary works that represent the existence and the world with human voices in dialogue, with texts in relation and with systems in relation.

Acest articol intenționează să prezinte rezultatele unui proiect științific colectiv de cercetare în teoria literaturii, care s-a desfășurat într-o perioadă de mai mult de zece ani (2011–2022), pe tema „Dialogismul operei literare”. Rezultatele obținute au determinat o altă contribuție colectivă în teoria criticii literare. Înțelegem prin noțiunea de „proiect științific” lucrarea de doctor habilitat (Aliona Grati) și alte patru de doctorat (Oxana Popa, Elisaveta Iovu-Macari, Diana Dementieva, Rodica Gotca) care s-au realizat în aceeași direcție de cercetare, precum și o monografie colectivă. Scopul acestui vast proiect a fost să se facă o prezentare a direcțiilor de dezvoltare ale teoriei/esteticii dialogice și dialogismului pe care Mihail Bahtin le-a impus în circuitul internațional. Savantul a insistat pe ideea că opera literară este spațiul estetic de desfășurare plenară a relațiilor dialogice, prefigurând prin aceasta o paradigmă în cercetarea literaturii din secolul al XX-lea. Lucrările de doctorat au prezentat felurile în care a fost abordată teoria dialogică în cadrul unor școli și sisteme teoretice, precum și de către unele personalități de marcă. Aceste cercetări au constituit pretexte pentru teoretizarea a cinci modele noi de critică literară care au crescut din tulpina dialogismului: Dialogica, Imagologia, Sociocritica, Critica orientată către cititor, Ergocritica. Ele vizează operele literare moderne, complexe și stratificate, care reprezintă existența și lumea cu voci umane în dialog, cu texte în relație și cu sisteme în legătură.