Odată cu dezvoltarea sanocreatologiei problema modicării dirijate a funcţiilor organismului în scopul forticării sănătăţii omului a devenit de o importanţă deosebită şi poate  rezolvată numai în cazul elaborării metodelor ce ar permite schimbarea direcţionată a activităţii organelor şi sistemelor vitale ale organismului. În acest scop actualmente sunt studiate metodele şi tehnicile respiratorii utilizate atât în cultura occidentală, cât şi cea orientală. Cele mai cunoscute tehnici respiratorii occidentale, utilizate cu scopul modicării statutului psihic şi zic sunt: „respiraţia holotropă” (greacă “holos”- întreg şi “trepein”- ce se mişcă, direcţionează) – respiraţie profundă forţată sau liberă, efectuată cu scopul modicării stării de conştiinţă [1]; „rebirthing” (engl. „rebirth”- renaştere) – respiraţie circulară cu inspiraţie voluntară şi expiraţie pasivă, realizată pentru depăşirea traumelor natale, integrarea conştiinţei şi eliminarea tulburărilor psiho-emoţionale [2]; „vivation” (de revitalizare, sărbătorire a vieţii) - respiraţie liberă, fără pauze inspiratorii şi expiratorii, efectuată pentru depăşirea patternurilor de suprimare corporale profunde [3]; „gimnastica respiratorie paradoxală Strelnikova” - inspiraţie nazală forţată cu constricţia porţiunii superioare a cutiei toracice în scopul tratamentului maladiilor preponderent respiratorii [4]; „metoda lichidării volitive a respiraţiei profunde Buteiko” - antrenament de stabilire a unei pauze automate după expiraţie şi eliminarea hiperoxiei în scopul tratamentului maladiilor somatice [5].