Vizitarea Bălțiului, ca și a altor orașe din Basarabia interbelică, era determinată de curiozitatea individuală, dar și de dorința risipirii vălului necunoașterii spațiului de peste Prut. Așa se face că românii din Regat, care vin și vizitează orașul Bălți, oferă materiale publicistice, în care își aștern impresiile. Prezentul articol propune surprinderea imaginii orașului Bălți din perioada interbelică, așa cum s-a reflectat acesta în reportajele lui C. R. Munteanu, Dimitrie Iov, Neculai Macarovici ș.a. Aceștia scanează esența orașului prin lentila propriei subiectivități. Este surprins relieful dezolant, dat de bălțile care împrejmuiesc orașul, crâșmele insalubre, oamenii triști și grăbiți, o atmosferă însingurată și monotonă, în ansamblu, colorată doar de parcul verde al orașului. Autorii evocă anumite simboluri ale urbei, cum este, de pildă, hotelul „Popoff”, gazeta „Glas moldovenesc”, corul condus de G. Paranici, gara feroviară etc., remarcând primenirea românească a ora-șului: firme românești pe prăvălii, publicații ale primăriei în limba româ-nească pe străzile orașului. Autorii reportajelor realizează o serie de exerci-ții (auto)imagologice, din care rezultă felul de a fi al bălțenilor și mai ales modul în care aceștia se reflectă în lentilele vizitatorilor din Regat. Rezultăo imagine suficient de heteroclitică asupra unui oraș care face eforturi susți-nute de a se plia ritmurilor noi ale Basarabiei de după Unire.