Istoria culturii muzicale reflectă diferite aspecte legate de interesul pentru folclor, manifestat prin diverse publicații, valorificare componistică, cercetare, interpretare a producției populare vocale și instrumentale etc. Referindu-ne la creația compozitorilor, subliniem prezența folclorului muzical sub diferite aspecte. Mai mult decât atât, au existat perioade în istoria muzicii când compozitorii au căutat cele mai diverse moduri de a-l pune în valoare. Problema Folclorul și compozitorul a fost mereu în atenția cercetătorilor. Au fost propuse diferite abordări ale fenomenului, evidențiindu-se creații care reflectă nemijlocit acest raport, datorită limbajului muzical inspirat din folclor fie sub formă de citate, fie elemente specifice. În epoca postmodernismului, când arta muzicală reflectă un caleidoscop de stiluri și tendințe, există o diversitate de creații sub aspectul genului, tehnicii componisticii, conceptului ideatic etc., care ar părea total distanțate de cultura folclorică. Totuși, și în lucrări ultramoderniste vom descoperi substraturi, arhetipuri la nivel semantic, ce denotă o transcendență folclorică. În acest articol ne-am propus să prezentăm o analiză multilaterală a raportului compozitor-folclor. Vom expune atât opiniile cercetătorilor referitor la tema dată, a compozitorilor, cât și propria viziune asupra fenomenului studiat, delimitând nivele de tratare a folclorului în creația componistică.