Acest articol este despre regăsirea și echivalențele copilăriei lui Grigore Vieru. Poezia viereană pentru copii reprezintă o totalitate de „lumi”: vietăți mici și mari, animale domestice și sălbatice, arbori, livezi, flori, stele, anotimpuri și fenomene ale naturii. Prin intermediul acestor serii de „lumi” arhetipale, Grigore Vieru îi formează cititorului mic o imagine globală a universului înconjurător, îi cultivă valori moral-spirituale și-l educă ca un cetățean responsabil de viitorul patriei sale. Poetizând arzător paradisul copilăriei, poetul râvnește să se întoarcă în copilărie, regăsindu-se pe sine.

This article is about recovering and equivalencies of Grigore Vieru`s childhood. The poems of Vieru represent a totality of the “worlds”: little and big destinies, pets, wild animals, trees, orchards, flowers, stars, seasons of the year, and nature phenomena. Through these series of archetype “worlds”, Grigore Vieru creates the global picture of the ambient Universe of the little readers, plants some moral and spiritual values, and grows a citizen that is responsible for the future of their countries. Poetizing excitingly the childhood`s paradise, the poet dares to come back to his childhood, finding himself.