Articolul reprezintă o cercetare asupra formării paradigmelor comunicării artistice. Pentru început se analizează termenul de paradigmă elaborat de filosoful american Thomas Samuel Khun. Lucrarea continuă cu o descifrare a paradigmelor științei comunicării cum sunt: paradigma dominantă care este de fapt cea funcționalistă și paradigma alternativă care mai este numită și paradigma culturală. Aceste paradigme, în urma cercetării sunt adaptate și reformulate pentru tipul de comunicare artistică. Paradigma dominantă a comunicării reprezintă aspectul determinativ și funcțional al tuturor elementelor componente ale procesului comunicațional. Adaptând teoria funcționalistă la tipul de comunicare artistic, am dedus următoarele aspecte: paradigma funcționalistă a comunicării artistice presupune normele de definire a comunicării prin intermediul artei, analiza structurală a întregului proces și relația dintre creator-operă-public, rolul ei în societate și efectele pe care le are asupra omului. Paradigma alternativă este axată pe o viziune ce nu acceptă modelul rațional-calculativ, utilitarist al vieții sociale. Ea urmărește o perspectivă interpretativă și constructivistă, se bazează pe o viziune mai completă a comunicării ca împărtășire și ritual, nu doar ca un proces de transmitere, având preferință și pentru teoriile culturale. Din această ideologie fac parte și câteva teorii pe care le-am interpretat specific comunicării artistice. Astfel, teoria funcționalistă ar viza obiectivele și funcțiile comunicării prin artă, teoria critică ar presupune abilitatea publicului de a dezvolta o gândire critică față de lucrările artistice, teoria culturală s-ar referi la elementele morale, normative și estetice ce vizează valorile culturale și comunicațional-artistice, iar teoria normativă se caracterizează prin libertatea de exprimare, pentru că într-o societate democratică procesele comunicaționale sunt foarte importante și nu ar fi corect să fie supuse anumitor reguli.