Arta ceramicii este o sinteză a tehnicilor, iar maniera individuală a artistului de a modela ceramica este de obicei determinată de formă și funcția ei. Unul din dispozitivele de centrare, pentru modelarea ceramicii, care apărut inițial într-un mod natural și apoi a început să se producă (copiată) artificial în fabricarea de noi „suporturi” este roata olarului – un dispozitiv tehnic specializat destinat modelării vaselor (produselor) de lut. În istoria studiului ceramicii, există două abordări principale ale clasificării roților ceramice, funcționale și constructive. Conținutul specific al tehnologiei ceramice include competențele olarilor în: - selectarea și extragerea tipurilor de materii prime necesare, - prelucrarea lor, - crearea de mase de turnare, - proiectarea și prelucrarea suprafeței vaselor, oferindu-le rezistență și rezistență la apă (arderea) - decorarea produselor finite. Mecanisme de răspândire a ceramicii olărite și abilitățile de lucru la roata olarului de la un meșter la altul, din „tată-n fiu” sau din generație în generație sunt unele dintre cele mai tipice fenomene din istoria omenirii. Acest lucru se datorează faptului că roata olarului, formată independent în diferite locuri ale ecumenei umane, s-a răspândit treptat și în alte regiuni, până când utilizarea sa a devenit practic omniprezentă.