Personajele feminine ale monospectacolelor din Sala Studio „Valeriu Cupcea” a Teatrului Național „Mihai Eminescu” din Chișinău se avântă, în surdină sau tumultuos, „În căutarea eului pierdut”. Cu o probă de talent de înaltă calitate, Diana Decuseară a demonstrat acest lucru în monodrama regizată de Vitalie Drucec Mi-e frică de Marea Neagră (2010), după piesa Nudiștii de Irina Nechit, dedicată problemelor și condiției femeii în societate. Frământările interioare ale Îndrăgostitei din spectacolul Scrisoarea unei necunoscute (2014), după Stefan Zweig, în regia lui Nugzar Lordkipanidze (Georgia), sunt redate în profunzime de Ana Tkacenko, care exteriorizează în fi ligran transformarea dramatică și scenică a eroinei sale. În monospectacolul Maria Tănase. Aș muri, moartea nu-mi vine (2017), regie Nelly Cozaru, ghemul vieții „Păsării Măiestre a cântului românesc” este depănat iscusit de Ecaterina Mardari, care își poartă cu măiestrie personajul pe drumul vârstelor vieții omenești. Tonalitățile monologurilor actrițelor sunt subtile și adecvate, echilibrând umorul și ironia cu tristețea omniprezentă, fără să gliseze în patetic. Cele trei spectacole sensibilizează spectatorii și îi invită de la o terapie colectivă până la o participare cathartică.

Th e female characters of the mono-shows in the „Valeriu Cupcea” Studio Hall of the „Mihai Eminescu” National Th eater in Chisinau soar, mutely or tumultuously, „In search of the lost self ”. With a test of high quality talent, Diana Decuseară demonstrated this in the monodrama directed by Vitalie Drucec I’m afraid of the Black Sea (2010), aft er the play Nudistii by Irina Nechit, dedicated to the problems and condition of women in society. Th e inner turmoil of the Beloved from the show Letter from an unknown woman (2014), by Stefan Zweig, directed by Nugzar Lordkipanidze (Georgia), are rendered in depth by Ana Tkacenko, who externalizes in fi ligree the dramatic and scenic transformation of her heroine. In the Maria Tănase one-man show I would die, death does not come to me (2017), directed by Nelly Cozaru, the knot of life „Th e Master Birds of the Romanian Song” is skillfully handled by Ecaterina Mardari, who masterfully carries her character on the road of the ages of human life. Th e tonalities of the actresses’ monologues are subtle and appropriate, balancing humor and irony with omnipresent sadness, without slipping into the pathetic. Th e three performances sensitize the spectators and invite them from a collective therapy to a cathartic participation.