În antichitate și în evul mediu timpuriu în Bazinul Carpatic au locuit diferite populații (sarmați, huni, germanici, avari ş. a.), însă doar în necropolele atribuite sarmaților au fost remarcate profanări intense ale mormintelor (de până la 80-90%) și o conservare precară a scheletelor. În timp ce în Ungaria arheologii au observat acest fenomen (fără a-l analiza exhaustiv), cercetările din Serbia și România l-au neglijat complet. Totodată, nu s-a acordat atenție modului de profanare sau stadiului de conservare al rămășițelor umane. Întrucât nu există cercetări sistematice, autorii încearcă să analizeze, pentru prima dată, problema deranjărilor mormintelor sarmatice din regiunea Banatului pe un eșantion de 19 necropole din vestul României și nord-estul Serbiei, printr-o abordare interdisciplinară, ţinând cont atât de contextul arheologic (inventarul păstrat), cât și de datele antropologice. Se urmăreşte, astfel, stabilirea perioadei în care s-a realizat profanarea mormintelor, a metodelor de jaf, eventual și identificarea posibililor făptași. În urma analizei fenomenului de profanare a mormintelor se constată că reconstituirea acestor activități post-înmormântare este posibilă doar prin colectarea și înregistrarea atentă a datelor arheologice (stratigrafie, ritualuri funerare, posibile gropi de jaf, observarea exactă a gradului de deranjare a scheletelor etc.), cât și prin realizarea de analize interdisciplinare, în special antropologice. Cercetare realizată cu ajutorul unui grant al Ministerului Cercetării și Inovării, CCCDI – UEFISCDI, proiectul numărul PN-III-P1-1.1-TE-2019-0783, în cadrul PNCDI III. Fig. 1. Necropole sarmatice din regiunea Banatului cercetate arheo-antropologic Fig. 2. Mormântul 23 de la Giarmata-Sit 10 (jud. Timiș) cu diferite faze ale gropilor de jaf