Arealul bazinului Bahluieț a beneficiat de-a lungul timpului de o atenție deosebită din partea comunității arheologice. Acest fapt se datorează localizării sale, în apropierea celui mai important centru academic din zona Moldovei, orașul Iași. De asemenea, descoperirea și apoi cercetarea intensivă a stațiunii eponime a culturii Cucuteni în cuprinsul acestui bazin hidrografic a determinat școala de arheologie ieșeană să intensifice cercetările în zonă. Numeroase întreprinderi perieghetice la nivelul județului sau concentrat pe regiuni geografice, s-au concretizat în lucrări de importanță deosebită ce reflectă diversitatea patrimoniului cultural al zonei aflată în discuție. Densitatea locuirii, în special către bazinul superior al râului, ne-a determinat și pe noi să întreprindem cercetări de amploare, cu precădere non-invazive, însă și numeroase săpături arheologice. În baza rezultatelor obținute a fost conturată microzona definită de localitățile Cucuteni-Băiceni-Stroești. Din acest areal face parte și studiul de caz propus aici. Sondat arheologic oarecum în aceeași perioadă cu așezarea eponimă, la finele secolului al XIX-lea, situl nu mai manifestă un interes deosebit ulterior în această direcție, deși este inclus în majoritatea repertoriilor ce cuprind și microzona menționată. Poziționată pe un platou înalt (Dealul Osoi) de la est de Stroești, așezarea domină cursul superior al pârâului Valea Oii, fiind totodată în contact vizual cu multe dintre stațiunile amplasate în amfiteatrul natural din zona Băiceni. Promontoriul este orientat către sud-est și este afectat de alunecări de teren. Excepție face latura deschisă dinspre nord-vest, de pe platou. Analiza măsurătorilor LiDAR și a fotografiilor aeriene a evidențiat prezența unor variații minore ale microtopografiei (mici alveolări sau ușoare proeminențe) ce se concentrează, în general, către vârful promontoriului. Măsurătorile magnetometrice ulterior întreprinse confirmă prezența structurilor arheologice, precum și o organizare internă a sitului cu totul deosebită pentru zona în discuție. Un sondaj arheologic efectuat recent vine să aducă necesare completări cu privire la tipologia structurilor identificate și asupra stratigrafiei stațiunii. Fig. 1. Situl arheologic Pietrărie. Harta magnetometrică (alb/negru; -5/+5 nT) suprapusă peste modelul numeric al terenului derivat din măsurătorile LiDAR