The poem of Vieru contributed significantly to the reeducation of a psychologically disfigured by proletarian ideology nation. Pioneer’s song and “October’s” acclamations replaced the tune of the sun and the impressive dialogue of non-speaker beings. Vieru’s living beings guided the little reader through the discovery of the vital senses and himself. The poem of Vieru demonstrates the sacredness of an infantile universe: a native village, a parent`s house, a mother’s being, and an inhabitant of nature. The figurative projector of the village in the poems of Vieru is identified as a truly “pantheon” of the value cult. A village re(calls) the reader to come back to the ancestral springs. In the being of a little reader, the poet educates some general human values through intermedia of the rural poem and its “world”.

Poezia viereană pentru copii a contribuit semnificativ la reeducarea unei națiuni mutilate psihologic de propaganda proletcultistă. Cântecul soarelui și dialogul impresionant al necuvântătoarelor a substituit cântecul pioneresc și osanalele „octombriste”. Viețuitoarele vierene au ghidat cititorul mic spre descoperirea sensurilor vitale și descoperirea de sine. Poezia viereană demonstrează sacralitatea universului infantil: satul natal, casa părintească, ființa mamei, cadrul naturii ș.a. Proiecția artistică a satului se identifică în poezia lui Vieru ca un adevărat „panteon” al cultului valoric. Satul (re)cheamă cititorul spre întoarcerea la izvoarele străbune. Prin intermediul unei poezii „tradiționale” despre lu